Vechiul Testament
Psalmi
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31
32
33
34
35
36
37
38
39
40
41
42
43
44
45
46
47
48
49
50
51
52
53
54
55
56
57
58
59
60
61
62
63
64
65
66
67
68
69
70
71
72
73
74
75
76
77
78
79
80
81
82
83
84
85
86
87
88
89
90
91
92
93
94
95
96
97
98
99
100
101
102
103
104
105
106
107
108
109
110
111
112
113
114
115
116
117
118
119
120
121
122
123
124
125
126
127
128
129
130
131
132
133
134
135
136
137
138
139
140
141
142
143
144
145
146
147
148
149
150
151
Psalmi | Capitolul 73
PSALMUL 73 Al lui David.
- 1 Pentru ce m-ai lepădat, Dumnezeule, până în sfârşit? Aprinsu-s-a inima Ta peste oile păşunii Tale.
- 2 Adu-ţi aminte de poporul Tău, pe care l-ai câştigat de la început.
- 3 Izbăvit-ai toiagul moştenirii Tale, muntele Sionului, acesta în care ai locuit.
- 4 Ridică mâinile Tale împotriva mândriilor lor, până la sfârşit, că rău a făcut vrăjmaşul în locul cel sfânt al Tău.
- 5 Şi s-au fălit cei ce Te urăsc pe Tine în mijlocul locului de prăznuire al Tău, pus-au semnele lor drept semne;
- 6 Sfărâmat-au intrarea cea de deasupra.
- 7 Ca în codru cu topoarele au tăiat uşile locaşului Tău, cu topoare şi ciocane l-au sfărâmat.
- 8 Ars-au cu foc locaşul cel sfânt al Tău, până la pământ; spurcat-au locul numelui Tău.
- 9 Zis-au în inima lor împreună cu neamul lor: "Veniţi să ardem toate locurile de prăznuire ale lui Dumnezeu de pe pământ".
- 10 Semnele noastre nu le-am văzut; nu mai este profet şi pe noi nu ne va mai cunoaşte.
- 11 Până când, Dumnezeule, Te va ocărî vrăjmaşul, până când va huli potrivnicul numele Tău, până în sfârşit?
- 12 Pentru ce întorci mâna Ta şi dreapta Ta din sânul Tău, până în sfârşit?
- 13 Dar Dumnezeu, Împăratul nostru înainte de veac, a făcut mântuire în mijlocul pământului.
- 14 Tu ai despărţit, cu puterea Ta, marea; Tu ai zdrobit capetele balaurilor din apă;
- 15 Tu ai sfărâmat capul balaurului; datu-l-ai pe el mâncare popoarelor pustiului.
- 16 Tu ai deschis izvoare şi pâraie; Tu ai secat râurile Itanului.
- 17 A Ta este ziua şi a Ta este noaptea. Tu ai întocmit lumina şi soarele.
- 18 Tu ai făcut toate marginile pământului; vara şi primăvara Tu le-ai zidit.
- 19 Adu-Ţi aminte de aceasta: Vrăjmaşul a ocărât pe Domnul şi poporul cel fără de minte a hulit numele Tău.
- 20 Să nu dai fiarelor sufletul ce Te laudă pe Tine; sufletele săracilor Tăi să nu le uiţi până în sfârşit.
- 21 Caută spre legământul Tău, că s-au umplut ascunzişurile pământului de locuinţele fărădelegilor.
- 22 Să nu se întoarcă ruşinat cel umilit; săracul şi sărmanul şă laude numele Tău.
- 23 Scoală-Te, Dumnezeule, apără pricina Ta; adu-Ţi aminte de ocara de fiecare zi, cu care Te necinsteşte cel fără de minte.
- 24 Nu uita strigătul vrăjmaşilor Tăi! Răzvrătirea celor ce Te urăsc pe Tine se urcă pururea spre Tine.