Vechiul Testament

Psalmi | Capitolul 77

PSALMUL 77 Al lui David.

• 1 Luaţi aminte, poporul meu, la legea mea, plecaţi urechile voastre spre graiurile gurii mele.
• 2 Deschide-voi în pilde gura mea, spune-voi cele ce au fost dintru început,
• 3 Câte am auzit şi am cunoscut şi câte părinţii noştri ne-au învăţat.
• 4 Nu s-au ascuns de la fiii lor, din neam în neam,
• 5 Vestind laudele Domnului şi puterile Lui şi minunile pe care le-a făcut.
• 6 Şi a ridicat mărturie în Iacob şi lege a pus în Israel.
• 7 Câte a poruncit părinţilor noştri ca să le arate pe ele fiilor lor, ca să le cunoască neamul ce va să vină,
• 8 Fiii ce se vor naşte şi se vor ridica, şi le vor vesti fiilor lor,
• 9 Ca să-şi pună în Dumnezeu nădejdea lor şi să nu uite binefacerile lui Dumnezeu şi poruncile Lui să le ţină,
• 10 Ca să nu fie ca părinţii lor neam îndărătnic şi răzvrătit,
• 11 Neam care nu şi-a îndreptat inima sa şi nu şi-a încredinţat lui Dumnezeu duhul său.
• 12 Fiii lui Efraim, arcaşi înarmaţi, întors-au spatele, în zi de război.
• 13 N-au păzit legământul lui Dumnezeu şi în legea Lui n-au v rut să umble.
• 14 Şi au uitat facerile Lui de bine şi minunile Lui, pe care le-a arătat lor,
• 15 Minunile pe care le-a făcut înaintea părinţilor lor, în pământul Egiptului, în câmpia Taneos.
• 16 Despicat-a marea şi i-a trecut pe ei; stătut-au apele ca un zid;
• 17 Povăţuitu-i-a pe ei cu nor ziua şi toată noaptea cu lumină de foc;
• 18 Despicat-a piatră în pustie şi i-a adăpat pe ei cu bogăţie de apă.
• 19 Scos-a apă din piatră şi au curs apele ca nişte râuri.
• 20 Dar ei încă au greşit înaintea Lui, amărât-au pe Cel Preaînalt, în loc fără de apă.
• 21 Şi au ispitit pe Dumnezeu în inimile lor, cerând mâncare sufletelor lor.
• 22 Şi au grăit împotriva lui Dumnezeu şi au zis: "Va putea, oare, Dumnezeu să gătească masă în pustiu?"
• 23 - Pentru că a lovit piatra şi au curs ape şi pâraiele s-au umplut de apă.
• 24 Oare, va putea da şi pâine, sau va putea întinde masă poporului Său?
• 25 Pentru aceasta a auzit Domnul şi S-a mâniat şi foc s-a aprins peste Iacob şi mânie s-a suit peste Israel.
• 26 Căci n-au crezut în Dumnezeu, nici n-au nădăjduit în izbăvirea Lui.
• 27 Şi a poruncit norilor de deasupra şi uşile cerului le-a deschis
• 28 Şi a plouat peste ei mană de mâncare şi pâine cerească le-a dat lor.
• 29 Pâine îngerească a mâncat omul; bucate le-a trimis lor din destul.
• 30 Poruncit-a El, din cer, vânt dinspre răsărit şi a adus cu puterea Lui vânt dinspre miazăzi.
• 31 Şi a plouat peste ei ca pulberea cărnuri şi ca nisipul mării păsări zburătoare.
• 32 Şi au căzut în mijlocul taberei lor, împrejurul corturilor lor.
• 33 Şi au mâncat şi s-au săturat foarte şi pofta lor şi-au împlinit-o.
• 34 Nimic nu le lipsea din cele ce pofteau şi mâncarea le era încă în gura lor,
• 35 Când mânia lui Dumnezeu s-a ridicat peste ei şi a ucis pe cei sătui ai lor şi pe cei aleşi ai lui Israel i-a doborât.
• 36 Cu toate acestea încă au mai păcătuit şi n-au crezut în minunile Lui.
• 37 Şi s-au stins în deşertăciune zilele lor şi anii lor degrabă.
• 38 Când îi ucidea pe ei, Îl căutau şi se întorceau şi reveneau la Dumnezeu.
• 39 Şi şi-au adus aminte că Dumnezeu este ajutorul lor şi Dumnezeul Cel Preaînalt este izbăvitorul lor.
• 40 Dar L-au înşelat pe El, cu gura lor şi cu limba lor L-au minţit.
• 41 În inima lor n-au fost drepţi cu El, nici n-au crezut în legământul Lui.
• 42 Iar El este îndurător, va curăţi păcatele şi nu-i va nimici.
• 43 Îşi va întoarce de multe ori mânia Lui şi nu va aprinde toată urgia Lui.
• 44 Şi-a adus aminte că trup sunt ei, suflare ce trece şi nu se mai întoarce.
• 45 De câte ori L-au amărât în pustiu, L-au mâniat în pământ fără de apă?
• 46 Şi s-au întors şi au ispitit pe Dumnezeu şi pe Sfântul lui Israel L-au întărâtat.
• 47 Nu şi-au adus aminte de braţul Lui, de ziua în care i-a izbăvit pe ei din mâna asupritorului.
• 48 Că a făcut în Egipt semnele Lui şi minunile Lui în câmpia Taneos:
• 49 El a prefăcut în sânge râurile lor şi apele lor, ca să nu bea.
• 50 El a trimis asupra lor tăuni şi i-a mâncat pe ei; şi broaşte şi i-a prăpădit pe ei.
• 51 Dat-a stricăciunii rodul lor şi ostenelile lor, lăcustelor.
• 52 Bătut-a cu grindină via lor şi duzii lor cu piatră.
• 53 Dat-a grindinii dobitoacele lor şi averea lor focului.
• 54 Trimis-a asupra lor urgia mâniei Lui; mânie, urgie şi necaz trimis-a prin îngeri nimicitori.
• 55 Făcut-a cale mâniei Lui; n-a cruţat de moarte sufletele lor şi dobitoacele lor morţii le-a dat.
• 56 Lovit-a pe toţi cei întâi-născuţi din Egipt, pârga ostenelilor lor, în locaşurile lui Ham.
• 57 Ridicat-a ca pe nişte oi pe poporul Său şi i-ţa dus pe ei, ca pe o turmă, în pustiu.
• 58 Povăţuitu-i-a pe ei cu nădejde şi nu s-au înfricoşat şi pe vrăjmaşii lor i-a acoperit marea.
• 59 Dusu-i-a pe ei la hotarul sfinţeniei Lui, muntele pe care l-a dobândit dreapta Lui.
• 60 Izgonit-a dinaintea lor neamuri şi le-a dat lor prin sorţi pământul de moştenire;
• 61 Şi a aşezat în corturile lor seminţiile lui Israel.
• 62 Dar ei au ispitit şi au amărât pe Dumnezeul Cel Preaînalt şi poruncile Lui nu le-au păzit.
• 63 Şi s-au întors şi au călcat legământul ca şi părinţii lor, întorsu-s-au ca un arc strâmb.
• 64 Şi L-au mâniat pe El cu înălţimile lor şi cu idolii lor L-au întărâtat pe El.
• 65 Auzit-a Dumnezeu şi S-a mâniat şi a urgisit foarte pe Israel.
• 66 A lepădat cortul Său din Şilo, locaşul Lui, în care a locuit printre oameni.
• 67 Şi a robit tăria lor şi frumuseţea lor a dat-o în mâinile vrăjmaşului.
• 68 Şi a dat sabiei pe poporul Său şi de moştenirea Lui n-a ţinut seama.
• 69 Pe tinerii lor i-a mistuit focul şi fecioarele lor n-au fost înconjurate cu cinste.
• 70 Preoţii lor de sabie au căzut şi văduvele lor nu vor plânge.
• 71 Şi S-a deşteptat Domnul ca cel ce doarme, ca un viteaz ameţit de vin,
• 72 Şi a lovit din spate pe vrăjmaşii Săi; ocară veşnică le-a dat lor.
• 73 Şi a lepădat cortul lui Iosif şi seminţia lui Efraim n-a ales-o;
• 74 Ci a ales seminţia lui Iuda, Muntele Sion, pe care l-a iubit.
• 75 Şi a zidit locaşul Său cel sfânt, ca înălţimea cerului; pe pământ l-a întemeiat pe el în veac.
• 76 Şi a ales pe David robul Său şi l-a luat pe el de la turmele oilor.
• 77 De lângă oile ce nasc l-a luat pe el, ca să pască pe Iacob, poporul Său, şi pe Israel, moştenirea Sa.
• 78 Şi i-a păscut pe ei întru nerăutatea inimii lui şi în priceperea mâinii lui i-a povăţuit pe ei.