Psalmi | Capitolul 101

PSALMUL 101 Al lui David.

  • 1 Doamne, auzi rugăciunea mea, şi strigarea mea la Tine să ajungă!
  • 2 Să nu întorci faţa Ta de la mine; în orice zi mă necăjesc, pleacă spre mine urechea Ta!
  • 3 În orice zi Te voi chema, degrabă auzi-mă!
  • 4 Că s-au stins ca fumul zilele mele şi oasele mele ca uscăciunea s-au făcut.
  • 5 Rănită este inima mea şi s-a uscat ca iarba; că am uitat să-mi mănânc pâinea mea.
  • 6 De glasul suspinului meu, osul meu s-a lipit de carnea mea.
  • 7 Asemănatu-m-am cu pelicanul din pustiu; ajuns-am ca bufniţa din dărâmături.
  • 8 Privegheat-am şi am ajuns ca o pasăre singuratică pe acoperiş.
  • 9 Toată ziua m-au ocărât vrăjmaşii mei şi cei ce mă lăudau, împotriva mea se jurau.
  • 10 Că cenuşă am mâncat, în loc de pâine, şi băutura mea cu plângere am amestecat-o,
  • 11 Din pricina urgiei Tale şi a mâniei Tale; că ridicându-mă eu, m-ai surpat.
  • 12 Zilele mele ca umbra s-au plecat şi eu ca iarba m-am uscat.
  • 13 Iar Tu, Doamne, în veac rămâi şi pomenirea Ta din neam în neam.
  • 14 Sculându-Te, vei milui Sionul, că vremea este să-l miluieşti pe el, că a venit vremea.
  • 15 Că au iubit robii Tăi pietrele lui şi de ţărâna lui le va fi milă.
  • 16 şi se vor teme neamurile de numele Domnului şi toţi împăraţii pământului de slava Ta.
  • 17 Că va zidi Domnul Sionul şi se va arăta întru slava Sa.
  • 18 Căutat-a spre rugăciunea celor smeriţi şi n-a dispreţuit cererea lor.
  • 19 Să se scrie acestea pentru neamul ce va să vină şi poporul ce se zideşte va lăuda pe Domnul;
  • 20 Că a privit din înălţimea cea sfântă a Lui, Domnul din cer pe pământ a privit,
  • 21 Ca să audă suspinul celor ferecaţi, să dezlege pe fiii celor omorâţi,
  • 22 Să vestească în Sion numele Domnului şi lauda Lui în Ierusalim,
  • 23 Când se vor aduna popoarele împreună şi împărăţiile ca să slujească Domnului.
  • 24 Zis-am către Dumnezeu în calea tăriei Lui: Vesteşte-mi puţinătatea zilelor mele.
  • 25 Nu mă lua la jumătatea zilelor mele, că anii Tăi, Doamne, sunt din neam în neam.
  • 26 Dintru început Tu, Doamne, pământul l-ai întemeiat şi lucrul mâinilor Tale, sunt cerurile.
  • 27 Acelea vor pieri, iar Tu vei rămâne şi toţi ca o haină se vor învechi şi ca un veşmânt îi vei schimba şi se vor schimba.
  • 28 Dar Tu acelaşi eşti şi anii Tăi nu se vor împuţina.
  • 29 Fiii robilor Tăi vor locui pământul lor şi seminţia lor în veac va propăşi.