Psalmi | Capitolul 138

PSALMUL 138 Al lui David.

  • 1 Doamne, cercetatu-m-ai şi m-ai cunoscut.
  • 2 Tu ai cunoscut şederea mea şi scularea mea; Tu ai priceput gândurile mele de departe.
  • 3 Cărarea mea şi firul vieţii mele Tu le-ai cercetat şi toate căile mele mai dinainte le-ai văzut.
  • 4 Că încă nu este cuvânt pe limba mea
  • 5 Şi iată, Doamne, Tu le-ai cunoscut pe toate şi pe cele din urmă şi pe cele de demult; Tu m-ai zidit şi ai pus peste mine mâna Ta.
  • 6 Minunată este ştiinţa Ta, mai presus de mine; este înaltă şi n-o pot ajunge.
  • 7 Unde mă voi duce de la Duhul Tău şi de la faţa Ta unde voi fugi?
  • 8 De mă voi sui în cer, Tu acolo eşti. De mă voi coborî în iad, de faţă eşti.
  • 9 De voi lua aripile mele de dimineaţă şi de mă voi aşeza la marginile mării
  • 10 Şi acolo mâna Ta mă va povăţui şi mă va ţine dreapta Ta.
  • 11 Şi am zis: "Poate întunericul mă va acoperi şi se va face noapte lumina dimprejurul meu".
  • 12 Dar întunericul nu este întuneric la Tine şi noaptea ca ziua va lumina. Cum este întunericul ei, aşa este şi lumina ei.
  • 13 Că Tu ai zidit rărunchii mei, Doamne, Tu m-ai alcătuit în pântecele maicii mele.
  • 14 Te voi lăuda, că sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrurile Tale şi sufletul meu le cunoaşte foarte.
  • 15 Nu sunt ascunse de Tine oasele mele, pe care le-ai făcut întru ascuns, nici fiinţa mea pe care ai urzit-o ca în cele mai de jos ale pământului.
  • 16 Cele nelucrate ale mele le-au cunoscut ochii Tăi şi în cartea Ta toate se vor scrie; zi de zi se vor săvârşi şi nici una din ele nu va fi nescrisă.
  • 17 Iar eu am cinstit foarte pe prietenii Tăi, Dumnezeule, şi foarte s-a întărit stăpânirea lor.
  • 18 Şi-i voi număra pe ei, şi mai mult decât nisipul se vor înmulţi. M-am sculat şi încă sunt cu Tine.
  • 19 O, de ai ucide pe păcătoşi, Dumnezeule! Bărbaţi vărsători de sânge, depărtaţi-vă de la mine!
  • 20 Aceştia Te grăiesc de rău, Doamne, şi vrăjmaşii Îţi hulesc numele.
  • 21 Oare, nu pe cei ce Te urăsc pe Tine, Doamne, am urât şi asupra vrăjmaşilor Tăi m-am mâhnit?
  • 22 Cu ură desăvârşită i-am urât pe ei şi mi s-au făcut duşmani.
  • 23 Cercetează-mă, Doamne, şi cunoaşte inima mea; încearcă-mă şi cunoaşte cărările mele
  • 24 Şi vezi de este calea fărădelegii în mine şi mă îndreptează pe calea cea veşnică.