Cartea lui Iov | Capitolul 37
Slava lui Dumnezeu se cunoaşte din cartea firii.
- 1 Şi din pricina aceasta inima mea se zbuciumă şi se zbate din locul ei.
- 2 Ascultaţi bubuitul glasului Său Şi tunetul care iese din gura Sa.
- 3 Peste toată întinderea cerului El azvârle fulgerul Său şi fulgerul Său ajunge până la marginile pământului.
- 4 În urma fulgerului, vine un muget prelung. El tună cu glasul Lui zguduitor, El nu mai împiedică fulgerele cât timp glasul Lui răsună.
- 5 Dumnezeu cu tunetul Său săvârşeşte minuni, El face lucruri mari pe care noi nu putem să le pricepem.
- 6 El porunceşte zăpezii: "Cazi pe pământ ", şi ploilor îmbelşugate: "Stăruiţi cu putere!"
- 7 Pe fiecare om El pune a Sa pecetie, pentru ca toţi oamenii să recunoască puterea Lui.
- 8 Fiarele sălbatice se dau înapoi în culcuşurile lor şi rămân ascunse în vizuinile lor.
- 9 Vijelia vine de la miazăzi şi frigul vine de la miazănoapte.
- 10 La suflarea lui Dumnezeu se încheagă ghiaţa şi întinderea apelor se face sloi.
- 11 El umple norii cu apă şi din întunecimea furtunii sloboade fulgerele.
- 12 Iar norii, învârtindu-se în cercuri, aleargă după planurile Sale, astfel că îndeplinesc tot ce le porunceşte, în lungul şi în latul lumii Sale pământeşti.
- 13 Şi Domnul îi trimite: aici ca o bătaie pentru pământ, dincolo ca o milostivire a voinţei Sale.
- 14 Iov, ia aminte la aceste lucruri, stai locului şi te uită la minunile lui Dumnezeu!
- 15 Înţelegi tu cum cârmuieşte Dumnezeu norii Săi şi în ce fel poate norul să sloboadă fulgerul pe pământ?
- 16 Înţelegi tu plutirea norilor, minuni ale Aceluia a Cărui ştiinţă este desăvârşită?
- 17 Tu, care te aprinzi în veşmintele tale, când pământul se odihneşte sub vântul arzător din miazăzi,
- 18 Poţi să întinzi la fel cu El boltitura cerului, ca o oglindă turnată din metal?
- 19 Spune-mi şi mie ce vom putea să grăim cu El? Ce vorbă vom începe noi cu El, astfel întunecaţi la minte precum suntem?
- 20 Acum, când eu vorbesc, cine-I dă de veste ce zic eu? Când a vorbit cineva ceva, El o ştie fiindcă I-a Spus altul?
- 21 Oamenii nu pot să privească prealuminosul soare, care străluceşte pe cer, acum după ce vântul a împrăştiat norii.
- 22 Acum lumină biruitoare se revarsă din norii de la miazănoapte şi măreţia Domnului robeşte şi cutremură inima.
- 23 Pe Cel Atotputernic nu putem să-L ajungem cu priceperea noastră. El este atotînalt în putere şi bogat în judecată şi nu calcă niciodată dreptatea în picioare.
- 24 Pentru aceea oamenii se tem de El şi I se închină; El însă nu-şi pogoară privirile asupra nici unuia dintre cei ce se cred pe sine înţelepţi".