Cartea lui Iov | Capitolul 3

Plângerea lui Iov.

  • 1 După aceea, Iov a deschis gura sa şi a blestemat ziua în care s-a născut.
  • 2 Şi Iov a vorbit şi a zis:
  • 3 "Piară ziua în care m-am născut şi noaptea care a zis: un prunc de parte bărbătească s-a zămislit!
  • 4 Ziua aceea să se facă întuneric şi Domnului din cer să nu-I pese de ea şi lumina să n-o mai lumineze.
  • 5 Bezna şi umbra morţii s-o cotropească, norii s-o învăluiască şi toate negurile s-o înspăimânte!
  • 6 Întunericul să cuprindă noaptea aceea şi să nu mai fie pusă în zilele anului şi în socoteala lunilor să nu mai intre!
  • 7 Pustie să rămână noaptea aceea şi nici o bucurie să nu pătrundă în ea!
  • 8 Blestemată să fie de către cei ce blesteamă zilele, de către cei ce ştiu să descânte Leviatanul.
  • 9 Să se întunece stelele revărsatului zorilor ei; să aştepte lumina şi nimic să nu vină şi să nu mai vadă genele aurorei,
  • 10 Pentru că n-a închis pântecele care m-a zămislit şi n-a ascuns durerea dinaintea ochilor mei.
  • 11 De ce n-am murit când eram în sânul mamei mele? Şi nu mi-am dat duhul, ieşind din pântecele ei?
  • 12 De ce m-au primit cei doi genunchi şi de ce cei doi sâni mi-au dat să sug?
  • 13 Căci acum aş sta culcat şi liniştit, aş dormi şi m-aş odihni,
  • 14 Cu împăraţii şi cu dregătorii pământului, care şi-au zidit morminte în singurătate,
  • 15 Sau cu domnitorii care umplu de aur şi de argint casele lor.
  • 16 Sau de ce n-am fost o stârpitură aruncată şi ascunsă, ca acei prunci care n-au apucat să vadă lumina?
  • 17 Acolo cei nelegiuiţi se astâmpără şi cei împovăraţi se odihnesc.
  • 18 Acolo cei ce poartă lanţuri ajung la liman de pace şi nu mai aud glasul paznicului.
  • 19 Mic şi mare acolo sunt tot una şi robul a scăpat de stăpânul său.
  • 20 Pentru ce dă Dumnezeu lumina vieţii celui nenorocit şi zile celor cu sufletul amărât;
  • 21 Celor ce aşteaptă moartea, şi ea nu vine, şi care scormonesc după ea mai mult ca după o comoară;
  • 22 Celor ce se bucură cu bucurie mare şi sunt plini de fericire, fiindcă au găsit un mormânt;
  • 23 Celui care nu ştie încotro să meargă şi pe care îl îngrădeşte Dumnezeu de jur-împrejur?
  • 24 Gemetele mele sunt pâinea mea şi vaietele mele curg ca apa.
  • 25 De ceea ce mă tem, aceea mi se întâmplă şi de ceea ce mi-e frică tocmai de aceea am parte.
  • 26 N-am nici tihnă, nici odihnă, nu-mi găsesc nici o pace şi zbuciumul mă stăpâneşte".