Cartea lui Iov | Capitolul 36
Urmarea vorbirii lui Elihu.
- 1 Elihu a mers mai departe şi a grăit:
- 2 "Aşteaptă o clipă şi vei învăţa şi altele, căci sunt încă temeiuri şi cuvinte de partea lui Dumnezeu.
- 3 Voi porni cu ştiinţa mea de departe şi voi dovedi dreptatea Ziditorului meu.
- 4 Căci cu adevărat ceea ce-ţi spun eu nu este minciună şi cal ce stă lângă tine este unul desăvârşit în cunoştinţă.
- 5 Fireşte, Dumnezeu este prea puternic, dar nu leapădă pe nimeni; El este prea puternic prin înălţimea înţelepciunii Sale.
- 6 El nu lasă pe nelegiuit să propăşească şi celor nenorociţi le face dreptate.
- 7 El nu despoaie pe cei drepţi de dreptatea lor, iar cu împăraţii la fel: îi pune în jeţuri împărăteşti şi-i aşază să domnească de-a pururi. Dar ei se umflă de trufie.
- 8 Şi atunci iată-i ferecaţi cu lanţuri şi iată-i prinşi cu funiile mâhnirii.
- 9 După aceea, Dumnezeu le dezvăluie fapta pe care au făcut-o şi nelegiuirea în care au căzut, anume că s-au trufit.
- 10 Dar El le face această destăinuire ca să ia aminte şi le dă poruncă să se întoarcă de la răutatea lor;
- 11 Dacă dau ascultare şi vin la supunere, ei îşi isprăvesc zilele lor în fericire şi anii lor în desfătări;
- 12 Iar dacă sunt neascultători, atunci trec prin strâmtorile morţii şi se sting nepricepuţi şi orbi.
- 13 Nelegiuiţii se mânie; ei nu se roagă lui Dumnezeu, când sunt puşi în lanţuri.
- 14 Unii ca aceştia se sting de tineri şi viaţa lor se veştejeşte în floare.
- 15 Dar pe cel nenorocit Dumnezeu îl scapă prin nenorocirea lui şi prin suferinţă Dumnezeu îi dă învăţătură.
- 16 Tot aşa şi pe tine te va scoate din strânsoarea durerii, ca să te pună la loc larg, unde nu mai este nici o stinghereală şi unde masa ta va fi încărcată cu mâncări grase şi alese.
- 17 Dacă tu ai fost pedepsit cu străşnicie, ca un nelegiuit, tu scoate din pedeapsă puterea dreptăţii;
- 18 Certarea Lui să nu te împingă la mânie împotriva Lui şi mulţimea bătăii să nu te scoată din calea cugetului drept.
- 19 Era oare să pună Dumnezeu vreun preţ pe bogăţiile tale? Nu! Nici pe aur, nici pe toate mijloacele puterii pământeşti.
- 20 Nu pofti noaptea (depărtării de Dumnezeu), căci în ea, popoare întregi au fost smulse din locul lor.
- 21 Ia seama, nu te duce la nedreptate, căci ea este adevărata cauză a suferinţei.
- 22 Da, Dumnezeu este nespus de mare prin puterea Lui! Cine poate să înveţe ca El?
- 23 Cine I-a dat învăţătură cum să se poarte? Şi cine poate să-I spună: "Aceasta ai făcut-o rău?"
- 24 Adu-ţi aminte şi preamăreşte opera Lui, pe care o cântă, în laudele lor, oamenii;
- 25 Orice om o priveşte, măcar că o îmbrăţişează cu ochiul, numai de departe.
- 26 Cât este de mare Dumnezeu! Dar noi nu putem să-L înţelegem şi numărul anilor Săi nu se poate socoti.
- 27 El atrage picăturile de apă, El le preface în aburi şi dă ploaia.
- 28 Iar norii o trec prin sita lor şi o varsă picături peste mulţimile omeneşti.
- 29 Cine poate să priceapă cum se desfăşoară norii şi cum bubuie tunetul în cortul lui?
- 30 Iată că El a rostogolit aburii Săi şi a acoperit adâncimile mării.
- 31 Prin el Domnul hrăneşte popoarele şi le dă belşug de mâncare.
- 32 El ridică fulgerul, cu amândouă mâinile şi-l trimite să lovească la ţintă.
- 33 El dă din vreme de veste ciobanului şi oilor, care simt din aer apropierea vijeliei.