Cartea lui Iov | Capitolul 39

Minunile făpturii.

  • 1 Ştii tu când nasc caprele sălbatice? Ai băgat de seamă care este vremea cerboaicelor?
  • 2 Numeri tu lunile sarcinii lor şi ştii tu când le vine ceasul să nască?
  • 3 Ele îngenunchiază, fată puii şi scapă de durerile lor,
  • 4 Iar puii lor prind putere, se fac mari pe câmp, pornesc şi nu se mai întorc spre mamele lor.
  • 5 Cine a lăsat slobod asinul sălbatic şi l-a dezlegat de la iesle?
  • 6 I-am dat pustiul ca să-l locuiască şi pământul sărat i l-am hărăzit ocol;
  • 7 El îşi bate joc de zarva oraşelor; el nu aude strigătele nici unui stăpân;
  • 8 El străbate munţii, locul său de păşune, şi umblă după orişice verdeaţă.
  • 9 Va voi bivolul sălbatic să se bage la tine slugă şi să petreacă noaptea lingă ieslele tale?
  • 10 Poţi tu să-l legi cu funia de gât şi să tragă grapa după tine, peste arătură?
  • 11 Poţi să te încrezi în el, fiindcă este atât de tare, şi să-i laşi în grijă munca ta?
  • 12 Te bizui tu pe el, că mai vine înapoi să-ţi aducă roadele la aria ta?
  • 13 Aripile struţului sunt negrăit de agere; struţul are pene preafrumoase ţi mândru penaj.
  • 14 Când îşi lasă ouăle pe pământ şi le lasă să se clocească în nisipul fierbinte,
  • 15 El uită că oarecine poate să le calce cu piciorul şi că vreo fiară sălbatică poate să le strivească.
  • 16 Struţul e hain cu puii săi, ca şi cum n-ar fi ai lui, şi nu-i pasă deloc de truda sa zadarnică.
  • 17 Vezi că Dumnezeu nu l-a înzestrat cu pricepere şi pătrundere.
  • 18 Când se scoală însă şi porneşte, face de ocară şi pe cal şi pe călăreţ.
  • 19 Tu eşti cel ce dai putere calului? Tu i-ai împodobit gâtul cu falnica lui coamă?
  • 20 Tu l-ai învăţat să sară uşor, ca o lăcustă? Nechezatul lui viteaz insuflă spaimă!
  • 21 El bate pământul cu copita şi mândru de puterea lui porneşte spre taberele înarmate;
  • 22 El îşi bate joc de primejdie şi n-are nici o teamă şi nu se dă înapoi dinaintea sabiei.
  • 23 La oblânc îi sună tolba cu săgeţi; fulgere aruncă suliţa şi lancea.
  • 24 De aprindere, de nerăbdare, el mănâncă, gonind, pământul şi, când a sunat trâmbiţa, nu mai are astâmpăr.
  • 25 La chemarea trâmbiţei, pare că zice: Haide! Şi de departe soarbe cu nările bătălia, tunetul poruncilor căpeteniilor şi strigătele războinice.
  • 26 Oare, prin deşteptăciunea ta s-a îmbrăcat în pene şoimul şi îşi întinde aripile ca nişte seceri, spre miazăzi?
  • 27 Nu cumva vulturul se ridică în înălţime din porunca ta şi îşi aşază cuibul pe vârfuri neajunse?
  • 28 El îşi face sălaşul în stânci şi acolo petrece noaptea - pe un vârf de stâncă şi pe vreo înălţime prăpăstioasă.
  • 29 Acolo el stă şi îşi pândeşte prada; ochii săi străpung depărtările,
  • 30 Puii săi beau sângele prăzii şi unde sunt hoiturile, acolo se adună vulturii".