Cartea lui Iov | Capitolul 15
Elifaz vrea să facă pe Iov făţarnic.
- 1 Atunci Elifaz, din Teman, a răspuns şi a zis:
- 2 "Este oare cinstit pentru înţelept să răspundă cu cuvinte uşuratice şi să-şi umple pieptul cu suflarea vântului de răsărit?
- 3 I se cuvine lui să judece cu vorbe seci şi prin cuvântări care n-au nici o noimă?
- 4 Tu mergi atât de departe, încât desfiinţezi cucernicia şi nesocoteşti rugăciunea înaintea lui Dumnezeu.
- 5 Nelegiuirea ta insuflă gura ta şi tu împrumuţi vorbirea ta de la cei vicleni.
- 6 Chiar gura ta te osândeşte şi nu eu, chiar buzele tale sunt martore împotriva ta.
- 7 Nu cumva eşti tu cel dintâi om care s-a născut? Venit-ai tu pe lume mai înainte decât munţii?
- 8 Ai stat tu de sfat cu Dumnezeu şi te-ai făcut tu stăpân pe toată înţelepciunea?
- 9 Ce ştii tu pe care să nu-l ştim şi noi? Ce pricepi tu şi noi nu pricepem?
- 10 Printre noi se află oameni vechi de zile, bătrâni mai în vârstă decât tatăl tău.
- 11 Ţi se pare puţin lucru mângâierile în numele lui Dumnezeu şi cuvintele spuse cu blândeţe?
- 12 De ce te laşi târât de inima ta şi de ce priveşti aşa trufaş cu ochii tăi?
- 13 De ce întorci spre Dumnezeu mânia ta şi dai drumul din gura ta la astfel de cuvântări?
- 14 Ce este omul ca să se creadă curat, şi cel născut din femeie, ca să se creadă neprihănit?
- 15 Dacă Dumnezeu nu are încredere în sfinţii Săi şi dacă cerurile nu sunt destul de curate înaintea ochilor Săi,
- 16 Cu atât mai puţin o făptură urâcioasă şi stricată cum este omul cel ce bea nedreptatea ca apa.
- 17 Vreau să-ţi dau o învăţătură, ascultă-mă; şi ceea ce am văzut vreau să-ţi aduc la cunoştinţă;
- 18 Ceea ce înţelepţii au vestit fără să ascundă nimic, precum au auzit de la părinţii lor,
- 19 Atunci când tara le-a fost dată numai lor şi nici un străin nu se aşezase încă printre ei.
- 20 Nelegiuitul se chinuieşte în toate zilele vieţii sale şi de-a lungul anilor hărăziţi celui tiran.
- 21 Glasuri îngrozitoare fac larmă în urechile lui; în mijlocul păcii, i se pare că un ucigaş se năpusteşte asupra lui.
- 22 El nu mai nădăjduieşte să mai iasă din întuneric şi îşi simte capul mereu sub sabie.
- 23 Se şi vede aruncat de mâncare vulturilor, fiindcă ştie că prăpădul lui este fără întârziere.
- 24 Ziua întunericul îl înspăimântă. Zbuciumul şi tulburarea îl strâng la mijloc şi se aruncă asupra-i gata de împresurare,
- 25 Fiindcă a îndrăznit să-şi îndrepte mâna împotriva lui Dumnezeu şi să facă pe viteazul faţă de Cel Atotputernic;
- 26 Fiindcă a îndrăznit să năvălească împotriva Lui cu gâtul întins şi la adăpostul scuturilor sale groase şi rotunde.
- 27 Chipul lui i se ascundea în grăsime şi osânza stătea grea pe coapsele lui,
- 28 Şi sălăşluia în cetăţi pustiite, în case în care nu mai stătea nimeni, fiindcă ameninţau să se prăbuşească.
- 29 Nu va aduna bogăţie şi ce are nu va ţine mult, iar umbra lui nu se va lungi pe pământ.
- 30 Nu va mai putea să iasă din întuneric. Focul va mistui ramurile sale şi vijelia va mătura florile lui;
- 31 Să nu se creadă în minciună, fiindcă ştim că e deşertăciune.
- 32 Vrejul său se va ofili mai înainte de vreme şi mlădiţa sa nu va da muguri verzi.
- 33 Ca viţa mănată, va lăsa să cadă rodul său şi la fel ca măslinul va împrăştia florile sale.
- 34 Fiindcă ceata celui rău la inimă va fi lăsată stearpă şi focul mistuie corturile cu bogăţii de jaf.
- 35 Ei zămislesc răutatea şi nasc nelegiuirea, dar cu aceasta pântecele lor dospeşte înşelăciunea".