Cartea lui Iov | Capitolul 27

Iov, apărând nevinovăţia sa, pune fată în fată pe cei cuvioşi cu făţarnicii.

  • 1 Dar Iov a mers mai departe cu pildele lui şi a zis:
  • 2 "Viu este Dumnezeu Care a dat la o parte dreptatea mea! Viu este Cel Atotputernic Care a împovărat sufletul meu!
  • 3 Câtă vreme duhul meu va fi întreg în mine şi suflarea lui Dumnezeu în pieptul meu,
  • 4 Buzele mele nu vor rosti nici un neadevăr şi limba mea nu va grăi nici o minciună!
  • 5 Departe de mine gândul să vă dau dreptate! Până când o fi să-mi dau duhul nu mă voi lepăda de nevinovăţia mea.
  • 6 Ţin cu tărie la dreptatea mea şi nu voi lăsa-o să-mi scape; inima mea nu se ruşinează de zilele pe care le-am trăit.
  • 7 Duşmanul meu să aibă partea nelegiuitului şi cel ce este împotriva mea să aibă partea celui ce lucrează nedreptatea!
  • 8 Care este nădejdea unui înrăit, când el se roagă şi îşi ridică sufletul către Dumnezeu?
  • 9 Aude oare Dumnezeu strigarea lui, când dă peste el vreo nenorocire?
  • 10 Este oare Cel Atotputernic desfătarea lui? Cheamă el în toată vremea numele lui Dumnezeu?
  • 11 Voiesc să vă învăţ căile lui Dumnezeu şi ceea ce este în gândul Celui Atotputernic nu vreau să vă ascund.
  • 12 Şi dacă voi toţi aţi dovedit-o (ca şi mine), atunci pentru ce vorbiţi în zadar?
  • 13 Iată partea pe care Dumnezeu o păstrează celui rău şi moştenirea pe care asupritorii vor primi-o de la Cel Atotputernic.
  • 14 Dacă fiii săi sunt numeroşi, sunt pentru tăişul sabiei şi odraslele lui nu au atâta pâine cât să se sature:
  • 15 Câţi mai scapă dintre ai lui vor muri de ciumă şi văduvele lor nu-i vor jeli.
  • 16 Dacă adună bani mulţi ca nisipul şi grămădeşte veşminte multe ca noroiul,
  • 17 Poate să le grămădească, dar cu ele se va îmbrăca un om fără prihană şi de toţi banii lui va avea parte unul cu inima curată.
  • 18 Casa pe care şi-a zidit-o este casa unei molii şi ca o colibă pe care şi-o face un pândar.
  • 19 Se culcă bogat, dar nu se mai culcă a doua oară; deschide ochii şi nu mai este.
  • 20 Spaimele l-au ajuns ziua în amiaza mare; în puterea nopţii, un vârtej l-a smuls.
  • 21 Vântul de la răsărit l-a spulberat şi se duce; din locul de unde era îl spulberă.
  • 22 Dumnezeu îl împovărează fără milă şi înaintea mâinii care îl pedepseşte el caută să fugă.
  • 23 Oamenii bat din mâini la priveliştea aceasta şi cu fluierături îl alungă de peste tot.