Cartea lui Iov | Capitolul 4
Elifaz mustră pe Iov.
- 1 Atunci Elifaz din Teman a deschis gura şi a zis:
- 2 "Să-ţi vorbim ori să nu-ţi vorbim? Necazul tău e crâncen! Dar cine ar putea să-şi înăbuşe cuvintele?
- 3 Iată, tu dădeai învăţătură multora şi întăreai multe mâini slăbite.
- 4 Cuvintele tale au ţinut în sus pe cei ce erau să cadă şi tu ai întărit genunchii care se clătinau.
- 5 Acum când ţi-a venit şi ţie rândul, eşti la strâmtorare şi ţi-ai pierdut firea; acum când lovitura te-a ajuns, te-ai spăimântat!
- 6 Frica ta de Dumnezeu nu-ţi dă încredere şi desăvârşirea căilor tale nu-ţi dă nădejde?
- 7 Ia adu-ţi aminte, care nevinovat s-a prăpădit şi unde le-a pierit urma celor drepţi în fala lui Dumnezeu?
- 8 După cum am văzut eu, numai cei ce ară nelegiuirea şi seamănă răutatea au parte de asemenea roade.
- 9 La porunca Domnului, ei vor pieri, de suflarea mâniei Lui se vor stinge.
- 10 Răcnetul leului şi glasul leopardului, precum şi dinţii puilor de lei se sfărâmă.
- 11 Leul bătrân moare că nu mai are ce mânca şi puii leoaicei se risipesc.
- 12 O şoaptă a răzbit până la mine şi urechea mea a prins ceva din ea.
- 13 În spaimele care vin din nălucirile nopţii, atunci când somn adânc se lasă peste oameni,
- 14 Cutremur m-a apucat şi fiori mi-au scuturat toate oasele.
- 15 Atunci un duh a trecut prin faţa mea; tot părul mi s-a zbârlit de groază.
- 16 A stat drept în picioare, dar n-am ştiut cine este; o umbră este înaintea ochilor mei, şi aud o voce uşoară care zice:
- 17 "Un om poate să fie drept în faţa lui Dumnezeu? O făptură omenească este ea curată înaintea Celui ce a zidit-o?
- 18 Dacă El nu se încrede în slujitorii Săi şi dacă găseşte vină chiar îngerilor Săi,
- 19 Cu cât mai vârtos celor ce locuiesc în locuinţe de lut, a căror obârşie este în ţărână şi pe care îi striveşte ca pe o molie.
- 20 De dimineaţă până seara sunt zdrobiţi, pier pe vecie fără să-i scape nimeni.
- 21 Mor, dar nu mor de prea multă înţelepciune".