Cartea lui Iov | Capitolul 14
Nimicnicia vieţii omeneşti.
- 1 Omul născut din femeie are puţine zile de trăit, dar se satură de necazuri.
- 2 Ca şi floarea, el creşte şi se veştejeşte şi ca umbra el fuge şi e fără durată.
- 3 Şi asupra lui priveşti şi pe mine Tu mă sileşti să vin la judecată cu Tine.
- 4 Cine ar putea să scoată ceva curat din ceea ce este necurat? Nimeni!
- 5 Deoarece zilele lui sunt măsurate şi ştii socoteala lunilor lui şi i-ai pus un hotar peste care nu va trece.
- 6 Întoarce-ţi privirea de la el, ca să aibă puţin răgaz, să se poată bucura ca simbriaşul la sfârşitul zilei (de muncă).
- 7 Un copac, de pildă, tot are nădejde, căci dacă-l tai, el creşte din nou şi vlăstarii nu-i vor lipsi.
- 8 Dacă rădăcina lui îmbătrâneşte în pământ şi dacă trunchiul lui putrezeşte,
- 9 Când dă de apă înverzeşte din nou şi se acoperă cu ramuri ca şi cum ar fi atunci sădit.
- 10 Dar omul când moare rămâne nimicit; când omul îşi dă sufletul, unde mai este el?
- 11 Apele mărilor pot să dispară, fluviile pot să scadă şi să sece.
- 12 La fel şi omul se culcă şi nu se mai scoală; şi cât vor sta cerurile, el nu se mai deşteaptă şi nu se mai trezeşte din somnul lui.
- 13 O, de m-ai ascunde în împărăţia morţilor, ca să mă ţii acolo până când va trece mânia Ta, şi de mi-ai soroci o vreme, când iarăşi să-ţi aduci aminte de mine!
- 14 Dacă omul a murit o dată, fi-va el iarăşi viu? Toate zilele robiei mele aş aştepta până ce vor veni să mă schimbe.
- 15 Atunci Tu mă vei chema şi eu Îţi voi răspunde; Tu vei cere înapoi lucrul mâinilor Tale.
- 16 Pe când astăzi Tu numeri paşii mei; atunci Tu nu vei mai lua seama la păcatul meu.
- 17 Nelegiuirea mea ar fi pecetluită ca într-un sac şi greşeala mea ai spăla-o şi ai face-o albă.
- 18 Şi precum muntele se dărâmă şi se preface în nisip şi precum stânca e rostogolită din locul ei,
- 19 Şi precum apele mănâncă pietrele şi valurile lor acoperă pământul, tot aşa Tu sfărâmi nădejdea omului.
- 20 Tu Te ridici uriaş împotriva lui, şi el se nimiceşte; Tu schimbi înfăţişarea lui şi-l trimiţi de la Tine.
- 21 Dacă feciorii lui ajung la mare cinste, el nu mai ştie; dacă au ajuns de râsul lumii, el nu-i mai vede.
- 22 Carnea lui e în întristare mare numai pentru el. Sufletul lui numai pentru el e cuprins de jale".