Cartea lui Iov | Capitolul 16
Iov dovedeşte nevinovăţia sa.
- 1 Atunci Iov a răspuns şi a grăit:
- 2 "Am auzit mereu astfel de lucruri; sunteţi toţi nişte jalnici mângâietori.
- 3 Când se vor sfârşi aceste vorbe goale şi ce te chinuieşte ca să răspunzi?
- 4 Şi eu aş vorbi aşa ca voi, dacă sufletul vostru ar fi în locul sufletului meu; aş putea să spun multe cuvinte împotriva voastră şi să dau din cap în privinţa voastră.
- 5 V-aş mângâia numai cu gura şi cu mişcarea buzelor mele v-aş aduce uşurare.
- 6 Dar, dacă vorbesc, durerea mea nu se linişteşte şi dacă tac din gură, durerea mea nu se depărtează de la mine.
- 7 În ceasul de faţă, Dumnezeu mi-a luat toată vlaga; toată ticăloşia mea mă împresoară, Doamne!
- 8 M-ai acoperit cu zbârcituri, care toate mărturisesc împotriva mea; neputinţa mea ea însăşi mă dă de gol şi bârfitorul stă împotriva mea.
- 9 El mă sfâşie în furia Lui şi se poartă cu mine duşmănos, scrâşneşte din dinţi împotriva mea; duşmanul meu aruncă asupră-mi săgeţile ochilor săi;
- 10 Deschis-au gura lor împotriva mea, în batjocură m-au lovit peste obraji. Toţi grămadă se înghesuie împotriva mea.
- 11 Dumnezeu mă dă pe mâna unui păgân. El mă aruncă pradă celor răi.
- 12 Mi-era destul de bine, dar El m-a sfărâmat. M-a luat de ceafă şi m-a făcut praf şi a aruncat asupră-mi toate săgeţile Sale;
- 13 În jurul meu se învârtesc săgeţile Sale; El îmi străpunge rărunchii fără milă; El varsă pe pământ fierea mea.
- 14 El mă dărâmă bucată cu bucată şi năvăleşte asupra mea ca un războinic.
- 15 Am cusut un sac pe trupul meu şi am vârât în ţărână capul meu.
- 16 Chipul meu s-a înroşit de plânset şi umbra morţii s-a sălăşluit în pleoapele mele;
- 17 Şi cu toate acestea, în mâinile mele nu este nici o silnicie şi rugăciunea mea este curată!
- 18 Pământule, nu ascunde sângele meu şi să nu fie nici un loc nestrăbătut de bocetele mele.
- 19 Iar acum martorul meu este în ceruri şi cel ce dă pentru mine bună mărturie este sus în locurile înalte.
- 20 Prietenii mei îşi bat joc de mine, dar ochiul meu varsă lacrimi înaintea lui Dumnezeu.
- 21 O, de-ar fi îngăduit omului să stea de vorbă cu Dumnezeu, cum stă de vorbă un am "u prietenul său!
- 22 Căci aceşti puţini ani se vor scurge şi voi apuca pe un drum de pe care nu mă voi mai întoarce.