Cartea lui Iov | Capitolul 19
Iov în necazurile lui se mângâie cu nădejdea învierii.
- 1 Atunci Iov a început să vorbească şi a zis:
- 2 "Câtă vreme veţi întrista voi sufletul meu şi mă veţi zdrobi cu cuvântările voastre?
- 3 Iată a zecea oară de când mă batjocoriţi. Nu vă este ruşine că vă purtaţi aşa?
- 4 Chiar dacă ar fi adevărat că am păcătuit, greşeala mea este pe capul meu.
- 5 Iar dacă voi vă faceţi tari şi mari împotriva mea şi-mi scoateţi ochii cu ticăloşia mea,
- 6 Să ştii că Dumnezeu este Cel ce mă urmăreşte şi că El m-a învăluit cu laţul Său.
- 7 Dacă strig de multa-apăsare, nu primesc nici un răspuns; ţip în gura mare, dar nimeni nu-mi face dreptate.
- 8 El a astupat calea mea, ca să nu mai trec pe ea, şi a acoperit cu beznă toate drumurile mele.
- 9 M-a dezbrăcat de mărirea mea şi mi-a smuls cununa de pe cap.
- 10 M-a dărâmat de jur împrejur şi sunt în ceasul morţii şi nădejdea mea a scos-o din rădăcină ca pe un copac.
- 11 Aprins-a împotriva mea mânia Sa şi m-a luat drept duşmanul Său.
- 12 Hoardele Sale sosesc grămadă, îşi fac drum până la mine şi pun tabără de jur împrejurul cortului meu.
- 13 A depărtat pe fraţii mei de lângă mine şi cunoscuţii mei îşi întorc faţa când mă văd.
- 14 Rudele mele au pierit, casnicii mei au uitat de mine.
- 15 Cei ce locuiau împreună cu mine şi slujnicele mele se uită la mine ca la un străin; sunt în ochii lor ca unul venit din altă ţară.
- 16 Chem pe sluga mea şi nu-mi răspunde, măcar că o rog cu gura mea.
- 17 Suflarea mea a ajuns nesuferită pentru femeia mea şi am ajuns să miros greu pentru fiii cei născuţi din coapsele mele.
- 18 Până şi copiii îmi arată dispreţ; când mă scol, vorbesc pe seama mea.
- 19 Toţi sfetnicii mei cei mai de aproape mă urgisesc şi aceia pe care îi iubeam s-au întors împotriva mea.
- 20 Oasele mele ies afară din piele şi nu mi-au mai rămas tefere decât gingiile.
- 21 Milă fie-vă de mine, aveţi milă de mine, o, voi, prietenii mei, căci mâna lui Dumnezeu m-a lovit!
- 22 De ce mă prigoniţi cu urgia lui Dumnezeu şi nu vă mai săturaţi de carnea mea?
- 23 Cit aş vrea ca vorbele mele să fie scrise, cât aş vrea să fie săpate pe aramă.
- 24 Să fie săpate pe veci, cu un condei de fier şi de plumb, într-o stâncă!
- 25 Dar eu ştiu că Răscumpărătorul meu este viu şi că El, în ziua cea de pe urmă, va ridica iar din pulbere această piele a mea ce se destramă.
- 26 Şi afară din trupul meu voi vedea pe Dumnezeu.
- 27 Pe El Îl voi vedea şi ochii mei Îl vor privi, nu ai altuia. Şi de dorul acesta măruntaiele mele tânjesc în mine.
- 28 Iar dacă ziceţi: Cum îl vom urmări şi ce pricină de proces vom găsi noi în el?
- 29 Temeţi-vă de sabie, pentru voi înşivă, când mânia va izbucni împotriva greşelii voastre. Şi atunci veţi învăţa că este o judecată!"