Pildele lui Solomon | Capitolul 17

Cearta si vrajba.

  • 1 Mai bună este o bucată de pâine uscată în pace, decât o casă plină cu carne de jertfe, dar cu vrajbă.
  • 2 Un slujitor înţelept e mai presus decât un fiu aducător de ruşine; acela va împărţi moştenirea eu fraţii.
  • 3 în topitoare se lămureşte argintul şi în cuptor aurul, dar cel ce încearcă inimile este Domnul.
  • 4 Făcătorul de rele ia aminte la buzele nedrepte, mincinosul pleacă urechea la limba cea rea.
  • 5 Cel ce îşi bate joc de sărac defaimă pe Ziditorul lui; cel ce se bucură de o nenorocire nu va rămâne nepedepsit.
  • 6 Cununa bătrânilor sunt nepoţii, iar mărirea fiilor sunt părinţii lor.
  • 7 Nebunului nu-i sunt dragi cuvintele alese, cu atât mai mult unui om de seamă vorbele mincinoase.
  • 8 Piatră nestemată este darul în ochii celui ce-l are; oriunde se întoarce (totul) îi merge în plin.
  • 9 Cel ce acoperă un păcat caută prietenie, iar cine scoate la iveală un lucru (uitat) desparte pe prieteni.
  • 10 Certarea înrâureşte mai adânc pe omul înţelept, decât o sută de lovituri pe cel nebun.
  • 11 Omul rău aţâţă răzvrătirea; pentru aceasta un sol aprig va fi trimis împotriva lui.
  • 12 Mai degrabă să întâlneşti o ursoaică lipsită de puii ei, decât un nebun în nebunia lui.
  • 13 Cel ce răsplăteşte cu rău pentru bine nu va vedea depărtându-se nenorocirea din casa lui.
  • 14 Începutul unei certe e ca slobozirea apei (dintr-un iezer); înainte de a se aprinde, dă-te la o parte!
  • 15 Cel care achită pe cel vinovat şi cel ce osândeşte pe cel drept, amândoi sunt urâciune înaintea Domnului.
  • 16 Ce folos aduc banii în mâna celui nebun? Ar putea dobândi înţelepciune, dar nu are pricepere.
  • 17 Prietenul iubeşte în orice vreme, iar în nenorocire el e ca un frate.
  • 18 Omul fără pricepere se prinde prin dărnicia mâinii lui; el se pune chezaş pentru aproapele lui.
  • 19 Cine iubeşte certurile iubeşte păcatul; cel ce ridică glasul îşi iubeşte ruina.
  • 20 Cel ce are o inimă vicleană nu află fericirea şi cel ce are o limbă şireată dă peste necaz.
  • 21 Cel ce dă naştere unui nebun va avea o mare supărare şi părintele nu are nici o bucurie pentru un fiu sărit din minte.
  • 22 O inimă veselă este un leac minunat, pe când un duh fără curaj usucă oasele.
  • 23 Nelegiuitul primeşte daruri scoase (pe ascuns) din sân, ca să abată cărările dreptăţii.
  • 24 Omul priceput are înaintea ochilor lui înţelepciunea, iar ochii celui nebun se uită la capătul pământului.
  • 25 Feciorul nebun este necaz pentru tatăl lui şi amărăciune pentru maica lui.
  • 26 Nu se cuvine să pui la plată pe omul drept, nici să osândeşti pe cei nevinovaţi din pricină că umblă drept.
  • 27 Cel ce îşi stăpâneşte cuvintele sale are ştiinţă şi cel ce îşi ţine cumpătul este un om priceput.
  • 28 Chiar şi nebunul, când tace, trece drept înţelept; când închide gura este asemenea unui om cuminte.