Pildele lui Solomon | Capitolul 7

Ferirea de desfrânare.

  • 1 Fiul meu; păzeşte spusele mele şi îndrumările mele ascunde-le la tine.
  • 2 Păstrează sfaturile mele ca să rămâi în viaţă şi orânduielile mele ca lumina ochilor tăi.
  • 3 Leagă-le pe degetele tale, scrie-le pe tabla inimii tale!
  • 4 Spune înţelepciunii: "Tu eşti sora mea!", şi numeşte priceperea prietena ta,
  • 5 Ca ea să te păzească de femeia străină, de femeia altuia, ale cărei cuvinte sunt ademenitoare.
  • 6 Odată stam la fereastra casei mele şi priveam printre gratii,
  • 7 Şi am zărit printre cei lipsiţi de minte, am văzut un tânăr fără pricepere.
  • 8 El trecea pe uliţă pe lângă colţul casei ei şi se îndrepta către locuinţa ei.
  • 9 Era în amurgul serii unei zile, când se lasă umbra şi întunericul nopţii.
  • 10 Şi iată o femeie îl întâmpină, având înfăţişare de desfrânată şi cu prefăcătorie în inimă;
  • 11 Aprigă şi de neţinut în frâu, picioarele ei nu se mai odihneau în casă;
  • 12 Când în casă, când afară, stând la pândă lângă orice colţ.
  • 13 Ea îl apucă şi-l sărută şi cu o căutătură obraznică îi zise:
  • 14 "Trebuia să aduc jertfe de pace; astăzi am împlinit făgăduinţele mele;
  • 15 Pentru aceasta am ieşit în întâmpinarea ta, ca să te caut şi iată că te-am găsit.
  • 16 Cu scoarţe am gătit patul meu, cu aşternuturi de în din Egipt,
  • 17 Cu miresme am stropit patul meu, cu mir, aloe şi chinamon.
  • 18 Vino, să ne îmbătăm de iubire până dimineaţă, să ne cufundăm în desfătări de dragoste,
  • 19 Că bărbatul meu nu este acasă, plecat-a la drum departe,
  • 20 Luat-a cu dânsul o pungă cu bani şi se va întoarce acasă la lună plină!"
  • 21 Ea îl ademeni prin mulţimea cuvintelor ei şi-l smulse prin graiurile ademenitoare ale buzelor sale;
  • 22 El începu să meargă dintr-o dată după ea, ca un bou la junghiere şi ca un cerb care se zoreşte spre capcană,
  • 23 Până când o săgeată îi străpunge ficatul; după cum o pasăre grăbeşte spre laţ şi nu-şi dă seama că acolo îşi sfârşeşte viaţa.
  • 24 Şi acum, fiule, ascultă-mă şi ia aminte la cuvintele gurii mele!
  • 25 Inima ta să nu se plece spre căile ei şi nu te rătăci pe potecile ei,
  • 26 Căci ea a rănit pe mulţi şi pe foarte mulţi i-a omorât.
  • 27 Casa ei sunt căile iadului, care duc la cămările morţii.