Pildele lui Solomon | Capitolul 27

Nenorocirile mâniei şi bucuriile adevăratei prietenii.

  • 1 Nu te lăuda cu ziua de mâine, că nu ştii la ce poate da naştere.
  • 2 Să te laude altul şi nu gura ta, un străin şi nu buzele tale.
  • 3 Piatra este grea şi nisipul cu anevoie de ridicat; însă furia nebunului este mai grea decât amândouă.
  • 4 Întărâtarea este crudă şi mânia aprigă, dar tăria pizmei cine o va putea îndura?
  • 5 Mai mult preţuieşte o dojană pe faţă decât o dragoste ascunsă.
  • 6 De bună credinţă sunt rănile pricinuite de un prieten, iar sărutările celui ce te urăşte sunt viclene.
  • 7 Sătulul calcă mierea în picioare, iar flămândului tot ce este amar (i se pare) dulce.
  • 8 Ca o pasăre gonită din cuibul ei, aşa este omul izgonit din casa sa.
  • 9 Untdelemnul şi miresmele înveselesc inima, dar tot aşa de dulci sunt sfaturile unui prieten care pornesc din suflet.
  • 10 Pe prietenul tău şi pe prietenul tatălui tău nu-i părăsi; în casa fratelui tău nu intra în ziua restriştii tale. Mai bun e un vecin aproape de tine, decât un frate departe.
  • 11 Fii înţelept, fiul meu, şi bucură inima mea, ca să pot răspunde celui ce mă cleveteşte.
  • 12 Înţeleptul vede nenorocirea şi se ascunde, cei proşti dau peste ea şi îndură necaz.
  • 13 Ia-i haina căci s-a pus chezaş pentru altul şi cere-i zălog din pricina celor străini.
  • 14 Celui ce binecuvântează pe prietenul său cu glas mare dis-de-dimineaţă, i se socoteşte ca un blestem.
  • 15 Un jgheab care curge în vreme de ploaie şi o femeie arţăgoasă sunt la fel;
  • 16 Cel care vrea s-o oprească opreşte vânt şi mâna lui cea dreaptă parcă ar ţine în ea untdelemn.
  • 17 Fierul cu fier se ascute şi un om ascute mânia altui om.
  • 18 Cel ce păzeşte un smochin mănâncă din rodul lui, iar cel ce păzeşte pe stăpânul său va fi răsplătit cu cinste.
  • 19 Precum nu se aseamănă faţă cu faţă, tot aşa inima unui om cu inima altuia.
  • 20 Iadul şi adâncul nu se pot sătura, tot aşa şi inima omului e de nesăturat.
  • 21 În topitoare se lămureşte argintul şi în cuptor aurul, iar omul se preţuieşte după numele cel bun.
  • 22 Chiar dacă vei pisa în piuliţă cu pilugul pe cel nebun, întocmai ca pe boabe, tot nu-l vei despărţi de nebunia lui.
  • 23 Sârguieşte-te să-ti cunoşti oile tale şi ia seama la turma ta,
  • 24 Că bunăstarea nu dăinuieşte de-a pururi şi nici bogăţia din neam în neam.
  • 25 Când iarba s-a trecut şi păşunea s-a isprăvit şi finul de pe dealuri s-a strâns,
  • 26 Tu ai miei pentru îmbrăcămintea ta şi ţapi ea să plăteşti păşunea;
  • 27 Şi laptele de capră îl ai cu îndestulare, pentru hrana casei, şi merinde pentru slujnicele tale.