Pildele lui Solomon | Capitolul 9
Chemarea prietenească a înţelepciunii.
- 1 Înţelepciunea şi-a zidit casă rezemată pe şapte stâlpi,
- 2 A înjunghiat vite pentru ospăţ, a pregătit vinul cu mirodenii şi a întins masa sa.
- 3 Ea a trimis slujnicele sale să strige pe vârfurile dealurilor cetăţii:
- 4 "Cine este neînţelept să intre la mine!" Şi celor lipsiţi de buna-chibzuială le zice:
- 5 "Veniţi şi mâncaţi din pâinea mea şi beţi din vinul pe care eu l-am amestecat cu mirodenii.
- 6 Părăsiţi neînţelepciunea ca să rămâneţi cu viaţă şi umblaţi pe calea cea dreaptă a priceperii!"
- 7 Cel ce ceartă pe batjocoritor îşi atrage dispreţul, şi cel ce dojeneşte pe cel fără de lege îşi atrage ocara.
- 8 Nu certa pe cel batjocoritor ca să nu te urască; dojeneşte pe cel înţelept, şi el te va iubi.
- 9 Dă sfat celui înţelept, şi el se va face şi mai înţelept; învaţă pe cel drept, şi el îşi va spori ştiinţa lui.
- 10 Începutul înţelepciunii este frica de Dumnezeu şi priceperea este ştiinţa Celui Sfânt.
- 11 Căci prin Domnul se vor înmulţi zilele tale şi se vor adăuga ţie ani de viaţă.
- 12 Dacă tu eşti înţelept, eşti înţelept pentru tine, şi dacă eşti batjocoritor, singur vei purta ponosul.
- 13 Nebunia este o femeie gălăgioasă, proastă şi care nu ştie nimic.
- 14 Ea stă la uşa casei sale, pe un scaun înalt şi strigă,
- 15 Ca să poftească pe cei ce trec pe drum şi pe cei ce merg pe calea lor fără să se abată:
- 16 "Cine este neînţelept să intre la mine!" Şi celui lipsit de buna-chibzuială îi zice:
- 17 "Apa furată e mai plăcută şi pâinea mâncată pe furiş are gust mai bun".
- 18 Şi omul nu ştie că acolo sunt numai umbre, iar cei pe care îi pofteşte nebunia se află de mult în adâncurile şeolului (locuinţa morţilor).