Pildele lui Solomon | Capitolul 14

Lauda iscusintei în viată.

  • 1 Femeile înţelepte zidesc casa, iar cele nebune o dărâmă cu mâna lor.
  • 2 Cel ce umblă întru dreptate se teme de Domnul, iar cel ce umblă pe căi strâmbe îl dispreţuieşte.
  • 3 În gura celui nebun este varga mândriei lui; buzele pe cei înţelepţi îi păzesc.
  • 4 Unde nu sunt boi, staulul este gol, însă puterea boilor aduce mult folos.
  • 5 Martorul care grăieşte adevărul nu minte, iar martorul mincinos spune numai minciuni.
  • 6 Batjocoritorul caută înţelepciunea şi nu o găseşte, iar pentru cel priceput ştiinţa este uşoară.
  • 7 Fugi dinaintea omului fără de minte, căci tu ştii că nu este nici o ştiinţă pe buzele lui.
  • 8 Înţelepciunea omului chibzuit este de a-şi înţelege calea lui; iar nebunia celor neînţelepţi este înşelăciune.
  • 9 Nebunul îşi bate joc de jertfa pentru păcat, însă între oamenii drepţi este bună înţelegere.
  • 10 Inima cunoaşte amărăciunile sale, iar un străin nu poate împărţi bucuriile ei.
  • 11 Casa celor fără de lege va fi distrusă, iar cortul celor drepţi va înflori.
  • 12 Unele căi par drepte în ochii omului, dar sfârşitul lor sunt căile morţii.
  • 13 Chiar când râdem, inima se întristează; bucuria se sfârşeşte prin plângere.
  • 14 Nelegiuitul se va sătura de căile sale şi omul bun de roadele sale.
  • 15 Omul simplu crede toate vorbele; omul înţelept veghează paşii săi.
  • 16 Înţeleptul se teme şi se fereşte de rău, iar cel fără de minte îşi iese din fire şi se simte la adăpost.
  • 17 Cel iute la mânie săvârşeşte nebunii, iar cel cumpănit se stăpâneşte.
  • 18 Cei nepricepuţi au parte de nebunie, pe când cei înţelepţi sunt încununaţi cu ştiinţă.
  • 19 Cei răi se pleacă înaintea celor buni şi cei nelegiuiţi stau la porţile celor drepţi.
  • 20 Săracul este dispreţuit chiar şi de prietenul lui, pe când prietenii celui bogat sunt fără de număr.
  • 21 Cel care nu bagă în seamă pe prietenul său săvârşeşte un păcat; iar cel ce se îndură de sărmani e fericit.
  • 22 Cu adevărat rătăcesc cei ce plănuiesc fărădelegea, iar cei ce cugetă la lucruri bune au parte de milostivire şi de adevăr.
  • 23 Orice osteneală duce la îndestulare, iar cuvintele fără rost la lipsă.
  • 24 Bogăţia este o cunună pentru cei înţelepţi; iar coroana color nebuni este nebunia.
  • 25 Martorul drept scapă suflete, iar cel viclean spune numai minciuni.
  • 26 Întru frica lui Dumnezeu este nădejdea celui tare; fiii lui afla-vor (acolo) un liman.
  • 27 Frica de Dumnezeu este un izvor de viaţă, ca să putem scăpa de cursele morţii.
  • 28 Strălucirea unui rege se sprijină pe mulţimea poporului, iar lipsa de supuşi este pieirea prinţului.
  • 29 Cel încet la mânie este bogat în înţelepciune, iar cel ce se mânie degrabă îşi dă pe faţă nebunia.
  • 30 O inimă fără patimă este viaţa trupului, pe când pornirea pătimaşă este ca un cariu în oase.
  • 31 Cel care apasă pe cel sărman defaimă pe Ziditorul lui, dar cel ce are milă de sărac Îl cinsteşte.
  • 32 Cel fără de lege este răsturnat de răutatea lui, iar cel drept găseşte scăpare în neprihănirea lui.
  • 33 Înţelepciunea sălăşluieşte în inima celui înţelept, iar în inima celor nebuni nu se arată.
  • 34 Dreptatea înalţă un popor, în vreme ce păcatul este ocara popoarelor.
  • 35 Bunăvoinţa regelui este pentru sluga înţeleaptă, iar mânia lui pentru cel ce îi face ruşine.