Pildele lui Solomon | Capitolul 8
Despre adevărata înţelepciune.
- 1 Oare înţelepciunea nu strigă ea şi priceperea nu-şi ridică glasul său?
- 2 Pe vârfurile cele mai înalte, pe cale, la răspântiile drumurilor stă,
- 3 Pe lângă porţi, în împrejurimile cetăţii, la intrarea porţilor, strigă tare:
- 4 "Către voi, oamenilor, se îndreaptă strigătul meu şi glasul meu către voi, fii ai oamenilor.
- 5 Voi, cei simpli, învăţaţi cuminţenia şi voi, cei nebuni, înţelepţiţi-vă!
- 6 Ascultaţi, căci voi spune lucruri măreţe şi buzele mele se deschid pentru a înălţa ceea ce este drept;
- 7 Căci gura mea grăieşte adevărul şi buzele mele se dezgustă de fărădelege.
- 8 Toate graiurile gurii mele sunt întru dreptate, în ele nu este nimic sucit şi fără rost;
- 9 Toate sunt lămurite pentru cel priceput şi drepte pentru cei ce au aflat ştiinţa.
- 10 Luaţi învăţătura mea mai degrabă decât argintul şi ştiinţa mai mult decât aurul cel mai curat,
- 11 Căci înţelepciunea este mai bună decât pietrele preţioase şi nici lucrurile cele mai preţioase nu au valoarea ei.
- 12 Eu, înţelepciunea, locuiesc împreună cu prevederea şi stăpânesc ştiinţa şi buna-chibzuială.
- 13 Frica de Dumnezeu este urgisirea răului. Mândria şi obrăznicia, calea răutăţii şi gura cea aprigă le urăsc eu.
- 14 Al meu este sfatul şi buna-chibzuială, eu sunt priceperea, a mea este puterea.
- 15 Prin mine împărăţesc împăraţii şi principii rânduiesc dreptatea.
- 16 Prin mine cârmuiesc dregătorii şi mai-marii sunt judecătorii pământului.
- 17 Eu iubesc pe cei ce mă iubesc şi cei ce mă caută mă găsesc.
- 18 Cu mine este bogăţia şi mărirea, averea vrednică de cinste şi dreptatea.
- 19 Rodul meu e mai bun decât aurul şi decât aurul cel mai curat, şi ceea ce vine de la mine este mai de preţ decât argintul lămurit.
- 20 Merg pe calea dreptăţii, în mijlocul căilor judecăţii drepte,
- 21 Ca să dau celor ce mă iubesc bogăţii şi să le umplu cămările lor.
- 22 Domnul m-a zidit la începutul lucrărilor Lui; înainte de lucrările Lui cele mai de demult.
- 23 Eu am fost din veac întemeiată de la început, înainte de a se fi făcut pământul.
- 24 Nu era adâncul atunci când am fost născută, nici chiar izvoare încărcate cu apă.
- 25 Înainte de a fi fost întemeiaţi munţii şi înaintea văilor eu am luat fiinţă.
- 26 Când încă nu era făcut pământul, nici câmpiile, nici cel dintâi fir de praf din lume,
- 27 Când El a întemeiat cerurile eu eram acolo; când El a tras bolta cerului peste faţa adâncului,
- 28 Când a întărit norii sus şi izvoarele adâncului curgeau din belşug,
- 29 Când El a pus hotar mării, ca apele să nu mai treacă peste ţărmuri şi când El a aşezat temeliile pământului,
- 30 Atunci eu eram ca un copil mic alături de El, veselindu-mă în fiecare zi şi desfătându-mă fără încetare în faţa Lui;
- 31 Dezmierdându-mă pe rotundul pământului Lui şi găsindu-mi plăcerea printre fiii oamenilor.
- 32 Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă! Fericiţi sunt cei ce păzesc căile mele!
- 33 Ascultaţi învăţătura, ca să ajungeţi înţelepţi, şi nu o lepădaţi.
- 34 Fericit este omul care ascultă de mine şi veghează în fiecare zi la porţile mele şi cel ce străjuieşte lângă pragul casei mele!
- 35 Cel ce mă află, a aflat viaţa şi dobândeşte har de la Domnul;
- 36 Iar cel ce păcătuieşte împotriva mea îşi păgubeşte viaţa lui. Toţi cei ce mă urăsc pe mine iubesc moartea".