Pildele lui Solomon | Capitolul 10
Dreptatea.
- 1 Pildele lui Solomon. Fiul înţelept înveseleşte pe tatăl său, iar cel nebun este supărarea maicii lui.
- 2 Nu sunt de nici un folos comorile dobândite prin fărădelege; numai dreptatea scapă de la moarte.
- 3 Domnul nu lasă să piară de foame sufletul celui drept; însă el respinge lăcomia celor fără de lege.
- 4 Mâna leneşilor pricinuieşte sărăcie, iar mâna celor înţelepţi adună avuţii.
- 5 Cel ce adună în timpul verii este un om prevăzător, iar cel care doarme în vremea secerişului este de ocară.
- 6 Binecuvântarea Domnului vine pe capul celui drept, iar ocara acoperă faţa celor fără de lege.
- 7 Pomenirea celui drept este spre binecuvântare, iar numele celor nelegiuiţi va fi blestemat.
- 8 Cel cu inimă înţeleaptă primeşte sfaturile, iar cel nebun grăieşte vorbe spre pieirea lui.
- 9 Cel ce umblă întru neprihănire umblă pe cale sigură, iar cel ce umblă pe căi lăturalnice va fi dat de gol.
- 10 Cel ce clipeşte din ochi va fi pricină de supărare; iar cel care ceartă cu inimă bună aşază pacea.
- 11 Izvor de viaţă este gura celui drept, dar gura celor fără de lege, izvor de nedreptate.
- 12 Ura aduce ceartă, iar dragostea acopere toate cusururile.
- 13 Pe buzele omului priceput se află înţelepciunea; toiagul este pentru spatele celui lipsit de chibzuinţă.
- 14 Cei înţelepţi ascund ştiinţa, iar gura celui fără de socotinţă este o nenorocire apropiată.
- 15 Avuţia este pentru cel bogat o cetate întărită; nenorocirea celor sărmani este sărăcia lor.
- 16 Agonisita celui drept este spre viaţă; roadele celui fără de lege spre păcat;
- 17 Cel ce păzeşte învăţătura apucă pe calea vieţii, iar cel ce leapădă certarea rătăceşte.
- 18 Cel care ascunde ura are buze mincinoase; cel ce răspândeşte defăimarea este un nebun.
- 19 Mulţimea cuvintelor nu scuteşte de păcătuire, iar cel ce-şi ţine buzele lui este un om înţelept.
- 20 Limba omului drept este argint curat, dar inima celor fără de lege este lucru de puţin preţ.
- 21 Buzele celui drept călăuzesc pe mulţi oameni, iar cei nebuni mor din pricină că nu sunt pricepuţi.
- 22 Numai binecuvântarea Domnului îmbogăţeşte, iar truda zadarnică nu aduce spor.
- 23 Ca o pricină de bucurie este pentru nebun săvârşirea unei fapte ruşinoase; la fel este cu înţelepciunea pentru omul priceput.
- 24 De ceea ce se teme cel nelegiuit nu scapă, iar cererea celor drepţi (Dumnezeu) o împlineşte.
- 25 Precum trece furtuna, aşa piere şi cel fără de lege, iar dreptul este ca o temelie neclintită.
- 26 Precum este oţetul pentru dinţi şi fumul pentru ochi, aşa este omul leneş pentru cei ce-l pun la treabă.
- 27 Frica de Dumnezeu lungeşte zilele (omului), iar anii celor fără de lege sunt puţini.
- 28 Nădejdea celor drepţi este numai bucurie, iar nădejdea celor păcătoşi sfârşeşte în rău.
- 29 Calea Domnului este o întăritură pentru cel desăvârşit şi o prăbuşire pentru cei ce săvârşesc fărădelegi.
- 30 Niciodată cel drept nu se va clătina, iar cei nelegiuiţi nu vor locui pământul.
- 31 Gura celui drept rodeşte înţelepciune, iar limba urzitoare de rele aduce pierzare.
- 32 Buzele celui drept cunosc bunăvoirea, iar gura păcătoşilor strâmbătatea.