Pildele lui Solomon | Capitolul 29

Roadele judecăţii sănătoase.

  • 1 Un om pedepsit îndelung şi tare la cerbice va fi intr-o clipă zdrobit şi fără vindecare.
  • 2 Când drepţii domnesc se bucură poporul şi, când stăpânesc cei fără de lege, suspină.
  • 3 Cine iubeşte înţelepciunea bucură pe tatăl său, iar cine umblă cu desfrânatele îşi prăpădeşte averea.
  • 4 Un conducător prin dreptate face să propăşească ţara, iar cel ce pune dări grele o ruinează.
  • 5 Omul care linguşeşte pe prietenul său întinde cursă paşilor lui.
  • 6 Pe calea celui rău este întins un laţ, dar dreptul trebuie să fugă şi să salte de bucurie.
  • 7 Omul drept se îngrijeşte de pricina celor sărmani; celui fără de lege nu-i pasă de ei.
  • 8 Batjocoritorii răscoală cetatea, iar cei înţelepţi potolesc mânia.
  • 9 Când un înţelept se ceartă cu un nebun, fie că se supără, fie că râde, nu-şi pierde cumpătul.
  • 10 Oamenii setoşi de sânge urăsc pe cel fără prihană, iar cei drepţi ocrotesc viaţa lui.
  • 11 Nebunul face să izbucnească pornirea lui pătimaşă, iar înţeleptul îşi înfrânează mânia.
  • 12 Când un conducător ascultă de cuvinte mincinoase, toţi slujitorii săi sunt răi.
  • 13 Săracul şi cu cel ce asupreşte pe cei săraci se întâlnesc; Cel ce luminează ochii amândurora este Domnul.
  • 14 Un conducător care judecă cu dreptate pe cei săraci îşi întăreşte scaunul lui pe veci.
  • 15 Varga şi certarea aduc înţelepciune, iar tânărul care este lăsat (în voia apucăturilor lui) face ruşine maicii sale.
  • 16 Când cei fără de lege domnesc se înmulţesc răutăţile, iar drepţii vor vedea (cu bucurie) prăbuşirea lor.
  • 17 Mustră pe fiul tău şi el iţi va fi odihnă şi îţi va face plăcere sufletului tău.
  • 18 Fără vedenie de prooroc poporul e fără stăpân, dar fericit este cel care păzeşte legea!
  • 19 Sluga nu se îndreaptă numai cu poveţe, fiindcă, deşi pricepe, însă nu ascultă.
  • 20 Dacă vezi un om care se zoreşte la vorbă, atunci pentru un nebun e mai multă nădejde decât pentru el.
  • 21 Dacă (vreun stăpân) dezmiardă din copilărie pe robul său, acesta ajunge la sfârşit să se creadă fiu.
  • 22 Un om mânios aţâţă cearta şi cel aprig săvârşeşte multe păcate.
  • 23 Mândria umileşte pe om, iar de cinste are parte cel smerit.
  • 24 Cel ce împarte cu hoţul îşi urăşte sufletul lui, fiindcă aude blestemul, dar nu zice nimic.
  • 25 Teama de oameni duce la căderea în cursă, dar cel ce nădăjduieşte în Domnul stă la adăpost.
  • 26 Mulţi caută faţa stăpânitorului, dar dreptatea omului vine de la Domnul.
  • 27 Omul nedrept este urâciune pentru cei drepţi, iar cel drept este o urâciune pentru cei răi.