Sfânta Evanghelie după Luca | Capitolul 24
Învierea Domnului. El Se arată ucenicilor care mergeau spre Emaus şi apoi apostolilor. Înălţarea la cer.
- 1 Iar în prima zi după sâmbătă, foarte de dimineaţă, au venit ele la mormânt, aducând miresmele pe care le pregătiseră.
- 2 Şi au găsit piatra răsturnată de pe mormânt.
- 3 Şi intrând, nu au găsit trupul Domnului Iisus.
- 4 Şi fiind ele încă nedumerite de aceasta, iată doi bărbaţi au stat înaintea lor, în veşminte strălucitoare.
- 5 Şi, înfricoşându-se ele şi plecându-şi feţele la pământ, au zis aceia către ele: De ce căutaţi pe Cel viu între cei morţi?
- 6 Nu este aici, ci S-a sculat. Aduceţi-vă aminte cum v-a vorbit, fiind încă în Galileea,
- 7 Zicând că Fiul Omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor păcătoşi şi să fie răstignit, iar a treia zi să învieze.
- 8 Şi ele şi-au adus aminte de cuvântul Lui.
- 9 Şi întorcându-se de la mormânt, au vestit toate acestea celor unsprezece şi tuturor celorlalţi.
- 10 Iar ele erau: Maria Magdalena, şi Ioana şi Maria lui Iacov şi celelalte împreună cu ele, care ziceau către apostoli acestea.
- 11 Şi cuvintele acestea au părut înaintea lor ca o aiurare şi nu le-au crezut.
- 12 Şi Petru, sculându-se, a alergat la mormânt şi, plecându-se, a văzut giulgiurile singure zăcând. Şi a plecat, mirându-se în sine de ceea ce se întâmplase.
- 13 Şi iată, doi dintre ei mergeau în aceeaşi zi la un sat care era departe de Ierusalim, ca la şaizeci de stadii, al cărui nume era Emaus.
- 14 Şi aceia vorbeau între ei despre toate întâmplările acestea.
- 15 Şi pe când vorbeau şi se întrebau între ei. şi Iisus Însuşi, apropiindu-Se, mergea împreună cu ei.
- 16 Dar ochii lor erau ţinuţi ca să nu-L cunoască.
- 17 Şi El a zis către ei: Ce sunt cuvintele acestea pe care le schimbaţi unul cu altul în drumul vostru? Iar ei s-au oprit, cuprinşi de întristare.
- 18 Răspunzând, unul cu numele Cleopa a zis către El: Tu singur eşti străin în Ierusalim şi nu ştii cele ce s-au întâmplat în el în zilele acestea?
- 19 El le-a zis: Care? Iar ei I-au răspuns: Cele despre Iisus Nazarineanul, Care era prooroc puternic în faptă şi în cuvânt înaintea lui Dumnezeu şi a întregului popor.
- 20 Cum L-au osândit la moarte şi L-au răstignit arhiereii şi mai-marii noştri;
- 21 Iar noi nădăjduiam că El este Cel ce avea să izbăvească pe Israel; şi, cu toate acestea, astăzi este a treia zi de când s-au petrecut acestea.
- 22 Dar şi nişte femei de ale noastre ne-au spăimântat ducându-se dis-de-dimineaţă la mormânt,
- 23 Şi, negăsind trupul Lui, au venit zicând că au văzut arătare de îngeri, care le-au spus că El este viu.
- 24 Iar unii dintre noi s-au dus la mormânt şi au găsit aşa precum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut.
- 25 Şi El a zis către ei: O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima ca să credeţi toate câte au spus proorocii!
- 26 Nu trebuia oare, ca Hristos să pătimească acestea şi să intre în slava Sa?
- 27 Şi începând de la Moise şi de la toţi proorocii, le-a tâlcuit lor, din toate Scripturile cele despre El.
- 28 Şi s-au apropiat de satul unde se duceau, iar El se făcea că merge mai departe.
- 29 Dar ei Îl rugau stăruitor, zicând: Rămâi cu noi că este spre seară şi s-a plecat ziua. Şi a intrat să rămână cu ei.
- 30 Şi, când a stat împreună cu ei la masă, luând El pâinea, a binecuvântat şi, frângând, le-a dat lor.
- 31 Şi s-au deschis ochii lor şi L-au cunoscut; şi El s-a făcut nevăzut de ei.
- 32 Şi au zis unul către altul: Oare, nu ardea în noi inima noastră, când ne vorbea pe cale şi când ne tâlcuia Scripturile?
- 33 Şi, în ceasul acela sculându-se, s-au întors la Ierusalim şi au găsit adunaţi pe cei unsprezece şi pe cei ce erau împreună cu ei,
- 34 Care ziceau că a înviat cu adevărat Domnul şi S-a arătat lui Simon.
- 35 Şi ei au istorisit cele petrecute pe cale şi cum a fost cunoscut de ei la frângerea pâinii.
- 36 Şi pe când vorbeau ei acestea, El a stat în mijlocul lor şi le-a zis: Pace vouă.
- 37 Iar ei, înspăimântându-se şi înfricoşându-se, credeau că văd duh.
- 38 Şi Iisus le-a zis: De ce sunteţi tulburaţi şi pentru ce se ridică astfel de gânduri în inima voastră?
- 39 Vedeţi mâinile Mele şi picioarele Mele, că Eu Însumi sunt; pipăiţi-Mă şi vedeţi, că duhul nu are carne şi oase, precum Mă vedeţi pe Mine că am.
- 40 Şi zicând acestea, le-a arătat mâinile şi picioarele Sale.
- 41 Iar ei încă necrezând de bucurie şi minunându-se, El le-a zis: Aveţi aici ceva de mâncare?
- 42 Iar ei i-au dat o bucată de peşte fript şi dintr-un fagure de miere.
- 43 Şi luând, a mâncat înaintea lor.
- 44 Şi le-a zis: Acestea sunt cuvintele pe care le-am grăit către voi fiind încă împreună cu voi, că trebuie să se împlinească toate cele scrise despre Mine în Legea lui Moise, în prooroci şi în psalmi.
- 45 Atunci le-a deschis mintea ca să priceapă Scripturile.
- 46 Şi le-a spus că aşa este scris şi aşa trebuie să pătimească Hristos şi aşa să învieze din morţi a treia zi.
- 47 Şi să se propovăduiască în numele Său pocăinţa spre iertarea păcatelor la toate neamurile, începând de la Ierusalim.
- 48 Voi sunteţi martorii acestora.
- 49 Şi iată, Eu trimit peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; voi însă şedeţi în cetate, până ce vă veţi îmbrăca cu putere de sus.
- 50 Şi i-a dus afară până spre Betania şi, ridicându-Şi mâinile, i-a binecuvântat.
- 51 Şi pe când îi binecuvânta, S-a despărţit de ei şi S-a înălţat la cer.
- 52 Iar ei, închinându-se Lui, s-au întors în Ierusalim cu bucurie mare.
- 53 Şi erau în toată vremea în templu, lăudând şi binecuvântând pe Dumnezeu. Amin.