Sfânta Evanghelie după Luca | Capitolul 19
Zaheu. Pilda minelor. Intrarea în Ierusalim. Iisus deplânge Ierusalimul şi alungă pe vânzătorii de la templu.
- 1 Şi intrând, trecea prin Ierihon.
- 2 Şi iată un bărbat, cu numele Zaheu, şi acesta era mai-marele vameşilor şi era bogat.
- 3 Şi căuta să vadă cine este Iisus, dar nu putea de mulţime, pentru că era mic de statură.
- 4 Şi alergând el înainte, s-a suit într-un sicomor, ca să-L vadă, căci pe acolo avea să treacă.
- 5 Şi când a sosit la locul acela, Iisus, privind în sus, a zis către el: Zahee, coboară-te degrabă, căci astăzi în casa ta trebuie să rămân.
- 6 Şi a coborât degrabă şi L-a primit, bucurându-se.
- 7 Şi văzând, toţi murmurau, zicând că a intrat să găzduiască la un om păcătos.
- 8 Iar Zaheu, stând, a zis către Domnul: Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc împătrit.
- 9 Şi a zis către el Iisus: Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, căci şi acesta este fiu al lui Avraam.
- 10 Căci Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască pe cel pierdut.
- 11 Şi ascultând ei acestea, Iisus, adăugând, le-a spus o pildă, fiindcă El era aproape de Ierusalim, iar ei credeau că împărăţia lui Dumnezeu se va arăta îndată.
- 12 Deci a zis: Un om de neam mare s-a dus într-o ţară îndepărtată, ca să-şi ia domnie şi să se întoarcă.
- 13 Şi chemând zece slugi ale sale, le-a dat zece mine şi a zis către ele: Neguţătoriţi cu ele până ce voi veni!
- 14 Dar cetăţenii lui îl urau şi au trimis solie în urma lui, zicând: Nu voim ca acesta să domnească peste noi.
- 15 Şi când s-a întors el, după ce luase domnia, a zis să fie chemate slugile acelea, cărora le dăduse banii, ca să ştie cine ce a neguţătorit.
- 16 Şi a venit cea dintâi, zicând: Doamne, mina ta a adus câştig zece mine.
- 17 Şi i-a zis stăpânul: Bine slugă bună, fiindcă întru puţin ai fost credincioasă, să ai stăpânire peste zece cetăţi.
- 18 Şi a venit a doua, zicând: Mina ta, stăpâne, a mai adus cinci mine.
- 19 Iar el a zis şi acesteia: Să ai şi tu stăpânire peste cinci cetăţi.
- 20 A venit şi cealaltă, zicând: Doamne, iată mina ta, pe care am păstrat-o într-un ştergar,
- 21 Că mă temeam de tine, pentru că eşti om aspru: iei ce nu ai pus şi seceri ce n-ai semănat.
- 22 Zis-a lui stăpânul: Din cuvintele tale te voi judeca, slugă vicleană. Ai ştiut că sunt om aspru: iau ce nu am pus şi secer ce nu am semănat;
- 23 Pentru ce deci n-ai dat banul meu schimbătorilor de bani? Şi eu, venind, l-aş fi luat cu dobândă.
- 24 Şi a zis celor ce stăteau de faţă: Luaţi de la el mina şi daţi-o celui ce are zece mine.
- 25 Şi ei au zis lui: Doamne, acela are zece mine.
- 26 Zic vouă: Că oricui are i se va da, iar de la cel ce nu are şi ceea ce are i se va lua.
- 27 Iar pe acei vrăjmaşi ai mei, care n-au voit să domnesc peste ei, aduceţi-i aici şi tăiaţi-i în faţa mea.
- 28 Şi zicând acestea, mergea înainte, suindu-Se la Ierusalim.
- 29 Iar când S-a apropiat de Betfaghe şi de Betania, către muntele care se zice Muntele Măslinilor, a trimis pe doi dintre ucenici,
- 30 Zicând: Mergeţi în satul dinaintea voastră şi, intrând în el, veţi găsi un mânz legat pe care nimeni dintre oameni n-a şezut vreodată. Şi, dezlegându-l, aduceţi-l.
- 31 Şi dacă vă va întreba cineva: Pentru ce-l dezlegaţi?, veţi zice aşa: Pentru că Domnul are trebuinţă de el.
- 32 Şi, plecând, cei trimişi au găsit precum le-a spus.
- 33 Pe când aceştia dezlegau mânzul, au zis stăpânii lui către ei: De ce dezlegaţi mânzul?
- 34 Iar ei au răspuns: Pentru că are trebuinţă de el Domnul.
- 35 Şi i-au adus la Iisus şi, aruncându-şi hainele lor pe mânz, l-au ajutat pe Iisus să urce pe el.
- 36 Iar pe când mergea El, aşterneau hainele lor pe cale.
- 37 Şi apropiindu-se de poalele Muntelui Măslinilor, toată mulţimea ucenicilor, bucurându-se, a început să laude pe Dumnezeu, cu glas tare, pentru toate minunile pe care le văzuse,
- 38 Zicând: Binecuvântat este Împăratul care vine întru numele Domnului! Pace în cer şi slavă întru cei de sus.
- 39 Dar unii farisei din mulţime au zis către El: Învăţătorule, ceartă-ţi ucenicii.
- 40 Şi El, răspunzând, a zis: Zic vouă: Dacă vor tăcea aceştia, pietrele vor striga.
- 41 Şi când S-a apropiat, văzând cetatea, a plâns pentru ea, zicând:
- 42 Dacă ai fi cunoscut şi tu, în ziua aceasta, cele ce sunt spre pacea ta! Dar acum ascunse sunt de ochii tăi.
- 43 Căci vor veni zile peste tine, când duşmanii tăi vor săpa şanţ în jurul tău şi te vor împresura şi te vor strâmtora din toate părţile.
- 44 Şi te vor face una cu pământul, şi pe fiii tăi care sunt în tine, şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră pentru că nu ai cunoscut vremea cercetării tale.
- 45 Şi intrând în templu, a început să scoată pe cei ce vindeau şi cumpărau în el.
- 46 Zicându-le: Scris este: "Şi va fi casa Mea casă de rugăciune"; dar voi aţi făcut din ea peşteră de tâlhari.
- 47 Şi era în fiecare zi în templu şi învăţa. Dar arhiereii şi cărturarii şi fruntaşii poporului căutau să-L piardă.
- 48 Şi nu găseau ce să-I facă, căci tot poporul se ţinea după El, ascultându-L.