Ieremia | Capitolul 4

Sfatuiri şi ameninţări.

  • 1 De vrei să te întorci, Israele, zice Domnul, întoarce-te la Mine şi, de vei depărta urâciunile de la faţa Mea, nu vei mai rătăci.
  • 2 Dacă tu vei jura: "Viu este Domnul!", în adevăr, în judecată şi în dreptate, neamurile se vor binecuvânta şi se vor lăuda în El.
  • 3 Căci aşa zice Domnul către bărbăţia lui Iuda şi ai Ierusalimului: "Araţi-vă ogoare noi şi nu mai semănaţi prin spini!
  • 4 Bărbaţi ai lui Iuda şi locuitori ai Ierusalimului, tăiaţi-vă împrejur pentru Domnul şi lepădaţi învârtoşarea inimii voastre, ca nu cumva să izbucnească mânia Mea ca focul şi să ardă nestinsă din pricina răutăţii faptelor voastre.
  • 5 Spuneţi acestea în Iuda şi le vestiţi în Ierusalim! Grăiţi şi trâmbiţaţi cu trâmbiţa prin ţară! Strigaţi tare şi ziceţi:
  • 6 "Adunaţi-vă şi să intrăm în cetatea cea întărită!" Înălţaţi steagul spre Sion, fugiţi şi nu vă opriţi, că iată aduc de la miazănoapte necaz şi nevoie mare!
  • 7 Iată, iese leul din desişul său şi pierzătorul popoarelor se apropie; plecat-a din locul său, ca să pustiiască pământul tău; cetăţile tale vor fi stricate şi fără locuitori.
  • 8 De aceea încingeţi-vă cu sac, plângeţi şi vă tânguiţi, că iuţimea mâniei Domnului nu se va abate de la voi.
  • 9 În ziua aceea, zice Domnul, va Încremeni inima regelui şi inima căpeteniilor; preoţii se vor îngrozi şi proorocii se vor mira".
  • 10 Atunci eu am zis: "O, Doamne Dumnezeule, amăgit-ai Tu oare pe poporul acesta şi Ierusalimul, când ai zis: Veţi avea pace, şi iată sabia a ajuns până la suflet?"
  • 11 În vremea aceea se va zice poporului acestuia şi Ierusalimului: "Iată vine vânt arzător din munţii cei pustii asupra fiicei poporului Meu şi vine nu pentru a vântura, nici pentru a curăţi grâul;
  • 12 Dar va veni dintr-acolo de la Mine vânt mai puternic decât acesta şi voi rosti judecata Mea asupra lor.
  • 13 Iată, se va ridica, cum se ridică norii; căruţele lui vor fi ca furtuna şi caii lui mai iuţi decât vulturii". Vai de noi, căci vom fi prăpădiţi!
  • 14 Ierusalime, spală răul din inima ta, ca să te izbăveşti! Până când se vor sălăşlui în tine cugete necredincioase?
  • 15 Că iată se aude glas de la Dan şi vestea pieirii din munţii lui Efraim:
  • 16 "Spuneţi popoarelor şi vestiţi Ierusalimului că din ţară depărtată vin împresurători şi scot strigăte împotriva cetăţilor lui Iuda".
  • 17 Ca paznicii câmpului, aşa l-au înconjurat pe Israel de jur împrejur, pentru că el s-a răzvrătit împotriva Mea, zice Domnul.
  • 18 Căile tale şi faptele tale, Israele, ţi-au pricinuit acestea; din pricina necredincioşii tale fi-a venit acest amar, care a străbătut până la inima ta".
  • 19 Inima mea! Inima mea! Mă doare inima până în adânc! Tulburatu-s-a inima mea în mine şi nu pot tăcea, că tu, suflete al meu, auzi glasul trâmbiţei, auzi strigătul de război.
  • 20 Nenorocire peste nenorocire: tot pământul se pustieşte şi fără de veste mi s-au stricat corturile şi într-o clipeală sălaşurile mele.
  • 21 Oare mult îmi este dat să văd steagul şi să aud sunetul trâmbiţei?
  • 22 Şi toate acestea sunt numai pentru că poporul Meu e fără minte şi nu Mă cunoaşte, sunt copii nepricepuţi şi n-au înţelegere; sunt pricepuţi numai la rele, iar binele nu ştiu să-l facă.
  • 23 Mă uit peste ţară şi iată este ruinată şi pustie;
  • 24 Caut la ceruri şi iată nu este lumină pe ele; privesc la munţi şi iată că ei tremură şi dealurile toate se clatină.
  • 25 Mă uit şi iată nu este nici un om şi toate păsările cerului au fugit.
  • 26 Mă uit şi iată Carmelul este o pustietate şi toate cetăţile lui sunt arse cu foc de la faţa Domnului şi au pierit de la faţa mâniei Lui.
  • 27 Că aşa a zis Domnul: "Toată ţara va fi pustiită, dar nu o voi nimici de tot.
  • 28 Va plânge de aceasta pământul şi cerurile sus se vor întuneca, pentru că Eu am zis, Eu am hotărât şi nu Mă voi căi, nici Mă voi întoarce de la aceasta.
  • 29 De strigătele călăreţilor şi ale arcaşilor ţara întreagă este pusă pe fugă; toţi vor fugi în pădurile cele dese şi se vor sui pe stânci; toate cetăţile vor fi părăsite şi nici un locuitor nu va mai fi în acestea.
  • 30 Şi tu, pustiito, ce vei face? Chiar când te-ai îmbrăca în purpură, chiar dacă te-ai găti cu podoabe de aur şi ţi-ai sulemeni ochii cu dresuri, în zadar te-ai face frumoasă, că iubiţii tăi te dispreţuiesc şi vor numai viaţa.
  • 31 Când aud glas ca de femeie ce naşte, aud geamăt ca al uneia ce naşte pentru întâia oară: este glasul fiicei Sionului; ea geme şi întinde mâna, zicând: "O, vai de mine, mi se istoveşte sufletul înaintea ucigaşilor!"