Cartea înţelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Ecclesiasticul) | Capitolul 40
Îndemn spre laudă lui Dumnezeu. Tânguire despre ticăloşia oamenilor răi.
- 1 Trudă mare a fost hărăzită fiecărui om şi jug greu peste fiii lui Adam.
- 2 Din ziua ieşirii din pântecele mamei lor până în ziua întoarcerii la mama tuturor.
- 3 Gândurile lor, frica inimii, cugetarea aşteptării, toate merg spre ziua morţii!
- 4 De la cel ce şade pe scaun cu mărire şi până la cel smerit, în pulbere şi cenuşă,
- 5 De la cel ce poartă iachint şi cunună şi până la cel ce se îmbracă cu pânză groasă,
- 6 Mânia, râvna şi tulburarea, zbuciumul şi frica morţii, pizma şi cearta nu cruţă pe nimeni; şi în vremea odihnei, întru aşternut, somnul nopţii gândul lui îl împovărează.
- 7 Puţin ca o nimica este odihna lui, iar în somn se zbate ca în timpul străjuirii.
- 8 Spăimântat de vedeniile inimii sale, şi ca şi cum ar fi scăpat de la faţa războiului,
- 9 În clipa când este să scape, se deşteaptă şi se minunează nevăzând nici o primejdie.
- 10 Aşa este cu toată făptura de la om până la animal; iar cu păcătoşii de şapte ori mai mult.
- 11 Adică: moartea şi sângele, certurile şi sabia, asupririle şi foametea, zdrobirile şi bătaia.
- 12 Pentru cei fără de lege s-au zidit acestea toate; şi pentru ei s-a făcut potopul.
- 13 Toate câte sunt din pământ în pământ se întorc, şi cele ce sunt din ape în mare se întorc.
- 14 Tot darul şi strâmbătatea se vor şterge; iar credinţa în veac va sta.
- 15 Banii nedrepţilor ca râul vor seca şi ca trăsnetul cel mare în ploaie vor răsuna.
- 16 Cel care va deschide mâinile sale se va veseli, iar cei care calcă legea până în sfârşit vor pieri.
- 17 Seminţiile celor nelegiuiţi nu vor înmulţi ramurile; ci vor fi ca rădăcinile cele necurate pe piatră vârtoasă.
- 18 Papura care creşte lângă apă şi lângă ţărmurile râului, mai înainte de toată buruiana se smulge.
- 19 Harul este ca un rai plin de binecuvântări; şi milostenia în veac rămâne.
- 20 Viaţa celui cumpătat şi a celui muncitor se va îndulci; şi mai mult decât a lor, viaţa celui care află comoară.
- 21 Fiii şi zidirea cetăţii întăresc numele; iar mai mult decât amândouă acestea se socoteşte femeia fără de prihană.
- 22 Vinul şi muzica veselesc inima, şi mai mult decât amândouă, iubirea înţelepciunii.
- 23 Fluierul şi harpa îndulcesc cântarea, şi decât amândouă acestea mai mult limba cea dulce.
- 24 Darul şi frumuseţea desfătează ochiul tău; iar mai mult decât amândouă mai plăcută este pajiştea verde.
- 25 Prietenul şi tovarăşul la vreme se întâlnesc, şi mai mult decât amândoi, femeia cu bărbatul;
- 26 Fraţii şi ajutorul sunt folositoare la vremea necazului; iar mai mult decât amândoi va izbăvi milostenia.
- 27 Aurul şi argintul întăresc piciorul; şi mai mult decât amândouă, sfatul este plăcut.
- 28 Banii şi tăria înalţă inima; şi mai mult decât amândouă, frica de Dumnezeu.
- 29 Temerii de Domnul nimic nu-i lipseşte şi cu ea nu mai trebuie alt ajutor.
- 30 Frica de Dumnezeu este un rai binecuvântat, şi mai mult decât toată mărirea, preţul ei.
- 31 Fiule! Viaţă cerşetoare să nu trăieşti; mai bine să mori decât să ceri.
- 32 Omul care caută la masa străină, viaţa nu i se socoteşte viaţă.
- 33 Va pângări sufletul său cu mâncări străine; iar omul ştiutor şi învăţat se va feri.
- 34 În gura celui fără de ruşine, dulce va fi cerşirea; iar în pântecele lui, ca focul va arde.