Cartea înţelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Ecclesiasticul) | Capitolul 34
Deşertăciunea visurilor şi a vrăjilor; nădejdea în Dumnezeu; ajutorarea săracului şi simbria slugii.
- 1 Deşarte nădejdi şi mincinoase îşi face omul cel neînţelegător şi visurile fac pe cei neînţelepţi să-şi iasă din fire.
- 2 Ca şi cel care se prinde de umbră şi aleargă după vânt, aşa este şi cel care crede visurilor.
- 3 Numai oglindire este vederea viselor; asemănarea felei înaintea felei adevărate.
- 4 De la diavol ce poţi scoate curat? Şi din minciună ce poţi scoate adevărat?
- 5 Ghicitul, tâlcuirea semnelor şi visele deşarte sunt ca la aceea care este gata să nască; inima aiurează.
- 6 De nu vor fi trimise de la Cel Preaînalt, ca să te cerceteze, să nu dai inima ta spre ele.
- 7 Că pe mulţi i-au înşelat visele şi au căzut cei care au nădăjduit în ele.
- 8 Fără minciună se împlineşte legea şi înţelepciunea este desăvârşită în sinceritate.
- 9 Omul învăţat multe a cunoscut şi cel care ştie multe înţelepţeşte va grăi.
- 10 Cel care nu a învăţat ştie puţine, iar cel care a umblat multe ţări a înmulţit înţelepciunea.
- 11 Multe am văzut în călătoriile mele şi mai mult decât cuvintele mele este înţelegerea mea.
- 12 De multe ori am fost în primejdie de moarte şi am scăpat prin acestea.
- 13 Duhul celor care se tem de Domnul va fi viu, pentru că nădejdea lor este spre a se mântui.
- 14 Cel care se teme de Domnul n-are teamă de nimic; el nu tremură, căci Dumnezeu este nădejdea lui.
- 15 Fericit este sufletul celui care se teme de Domnul.
- 16 Şi în cine se reazemă şi cine este întărirea lui?
- 17 Ochii Domnului peste cei care Îl iubesc; scut puternic şi întărire vajnică este Domnul;
- 18 Adăpost împotriva vântului din deşert, umbră împotriva arşiţei de la amiază, ocrotire împotriva piedicilor, asigurare împotriva căderilor.
- 19 El înalţă sufletul şi luminează ochii, dând vindecare, viaţă şi binecuvântare.
- 20 Cel care jertfeşte din nedreptate, aduce prinos hulit şi nu sunt spre bună vrere prinoasele celor fără de lege.
- 21 Nu binevoieşte Cel Preaînalt spre darurile celor nelegiuiţi; nici înmulţirea jertfelor celor nelegiuiţi nu curăţeşte păcatele.
- 22 Cine aduce jertfă din averea săracilor junghie pe fiu înaintea tatălui său.
- 23 Pâinea celor lipsiţi este viaţa săracilor şi cel care o ia pe aceasta este omul vărsării de sânge.
- 24 Cel care ia aproapelui hrana trebuitoare este ca şi cel care omoară pe aproapele său, şi cel care opreşte simbria slugii, ca acel care varsă sânge.
- 25 Când unul zideşte şi altul strică, ce folos au, fără numai că se ostenesc?
- 26 Când unul se roagă şi altul blesteamă, al cui glas va auzi Stăpânitorul?
- 27 Cine se spală de la mort şi iarăşi se atinge de el, ce i-a folosit spălarea?
- 28 Aşa omul cel care posteşte întru păcatele sale şi iarăşi merge şi face aceleaşi.
- 29 Rugăciunea lui, cine o va asculta? Şi ce a folosit smerindu-se pe sine?