Faptele Sfinţilor Apostoli | Capitolul 11

Primirea păgânilor la Hristos.

  • 1 Apostolii şi fraţii, care erau prin Iudeea, au auzit că şi păgânii au primit cuvântul lui Dumnezeu.
  • 2 Şi când Petru s-a suit în Ierusalim, credincioşii tăiaţi împrejur se împotriveau,
  • 3 Zicându-i: Ai intrat la oameni netăiaţi împrejur şi ai mâncat cu ei.
  • 4 Şi începând, Petru le-a înfăţişat pe rând, zicând:
  • 5 Eu eram în cetatea Iope şi mă rugam; şi am văzut, în extaz, o vedenie: ceva coborându-se ca o faţă mare de pânză, legată în patru colţuri, lăsându-se în jos din cer, şi a venit până la mine.
  • 6 Privind spre aceasta, cu luare aminte, am văzut dobitoacele cele cu patru picioare ale pământului şi fiarele şi târâtoarele şi păsările cerului.
  • 7 Şi am auzit un glas, care-mi zicea: Sculându-te, Petre, junghie şi mănâncă.
  • 8 Şi am zis: Nicidecum, Doamne, căci nimic spurcat sau necurat n-a intrat vreodată în gura mea.
  • 9 Şi glasul mi-a grăit a doua oară din cer: Cele ce Dumnezeu a curăţit, tu să nu le numeşti spurcate.
  • 10 Şi aceasta s-a făcut de trei ori şi au fost luate iarăşi toate în cer.
  • 11 Şi iată, îndată, trei bărbaţi, trimişi de la Cezareea către mine, s-au oprit la casa în care eram.
  • 12 Iar Duhul mi-a zis să merg cu ei, de nimic îndoindu-mă. Şi au mers cu mine şi aceşti şase fraţi şi am intrat în casa bărbatului;
  • 13 Şi el ne-a povestit cum a văzut îngerul stând în casa lui şi zicând: Trimite la Iope şi cheamă pe Simon, cel numit şi Petru.
  • 14 Care va grăi către tine cuvinte, prin care te vei mântui tu şi toată casa ta.
  • 15 Şi când am început eu să vorbesc, Duhul Sfânt a căzut peste ei, ca şi peste noi la început.
  • 16 Şi mi-am adus aminte de cuvântul Domnului, când zicea: Ioan a botezat cu apă; voi însă vă veţi boteza cu Duh Sfânt.
  • 17 Deci, dacă Dumnezeu a dat lor acelaşi dar ca şi nouă, acelora care au crezut în Domnul Iisus Hristos, cine eram eu ca să-L pot opri pe Dumnezeu?
  • 18 Auzind acestea, au tăcut şi au slăvit pe Dumnezeu, zicând: Aşadar şi păgânilor le-a dat Dumnezeu pocăinţa spre viaţă;
  • 19 Deci cei ce se risipiseră din cauza tulburării făcute pentru Ştefan, au trecut până în Fenicia şi în Cipru, şi în Antiohia, nimănui grăind cuvântul, decât numai iudeilor.
  • 20 Şi erau unii dintre ei, bărbaţi ciprieni şi cireneni care, venind în Antiohia, vorbeau şi către elini, binevestind pe Domnul Iisus.
  • 21 Şi mâna Domnului era cu ei şi era mare numărul celor care au crezut şi s-au întors la Domnul.
  • 22 Şi vorba despre ei a ajuns la urechile Bisericii din Ierusalim, şi au trimis pe Barnaba până la Antiohia.
  • 23 Acesta, sosind şi văzând harul lui Dumnezeu, s-a bucurat şi îndemna pe toţi să rămână în Domnul, cu inimă statornică.
  • 24 Căci era bărbat bun şi plin de Duh Sfânt şi de credinţă. Şi s-a adăugat Domnului mulţime multă.
  • 25 Şi a plecat Barnaba la Tars, ca să caute pe Saul
  • 26 Şi aflându-l, l-a adus la Antiohia. Şi au stat acolo un an întreg, adunându-se în biserică şi învăţând mult popor. Şi în Antiohia, întâia oară, ucenicii s-au numit creştini.
  • 27 În acele zile s-au coborât, de la Ierusalim în Antiohia, prooroci.
  • 28 Şi sculându-se unul dintre ei, cu numele Agav, a arătat prin Duhul, că va fi în toată lumea foamete mare, care a şi fost în zilele lui Claudiu.
  • 29 Iar ucenicii au hotărât ca fiecare dintre ei, după putere, să trimită spre ajutorare fraţilor care locuiau în Iudeea;
  • 30 Ceea ce au şi făcut, trimiţând preoţilor prin mâna lui Barnaba şi a lui Saul.