Vechiul Testament

Cântarea Cântărilor

Capitolul 2

Cântarea Cântărilor | Capitolul 2

Mirele laudă frumuseţea miresei.

  • 1 Eu sunt narcisul din câmpie, sunt crinul de prin vâlcele.
  • 2 Cum este crinul între spini, aşa este draga mea între fete.
  • 3 Cum este mărul intre copaci, aşa este dragul meu printre flăcăi. Să stau la umbra mărului îmi place, dulce este rodul lui în gura mea!
  • 4 El m-a dus în casa de ospăţ şi sus drept steag era iubirea.
  • 5 Întăriţi-mă cu vin, cu mere răcoriţi-mă, că sunt bolnavă de iubire.
  • 6 Stânga sa este sub cap la mine şi cu dreapta lui mă cuprinde.
  • 7 Vă jur, fete din Ierusalim, pe cerboaice, pe gazelele din câmp, nu treziţi pe draga mea; până nu-i va fi ei voia!
  • 8 Auzi glasul celui drag! Iată-l vine, săltând peste coline, trecând din munte-n munte.
  • 9 Ca o gazelă e iubitul meu sau e ca un pui de cerb; iată-l la noi pe prispă, iată-l priveşte pe fereastră, printre gratii iată-l se uită.
  • 10 Şi începe să-mi vorbească: Scoală, draga mea, şi vino!
  • 11 Iarna a trecut, ploaia a încetat.
  • 12 Flori pe câmp s-au arătat şi a sosit vremea cântării, în ţarină glas de turturea se aude.
  • 13 Smochinii îşi dezvelesc mugurii şi florile de vie văzduhul parfumează. Scoală, draga mea, şi vino!
  • 14 Porumbiţa mea, ce-n crăpături de stâncă, la loc prăpăstios te-ascunzi, arată-ţi faţa ta! Lasă-mă să-ţi aud glasul! Că glasul tău e dulce şi faţa ta plăcută.
  • 15 Prindeţi vulpile, prindeţi puii lor, ele ne strică viile, că via noastră e acum în floare.
  • 16 Iubitul meu este al meu şi eu sunt a lui. El printre crini îşi paşte mieii.
  • 17 Până nu se răcoreşte ziua, până nu se-ntinde umbra serii, vino, dragul meu, săltând ca o căprioară, ca un pui de cerb, peste munţii ce ne despart.