Vechiul Testament

Psalmi | Capitolul 9

PSALMUL 9 Al lui David.

• 1 Lăuda-Te-voi, Doamne, din toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale.
• 2 Veseli-mă-voi şi mă voi bucura de Tine; cânta-voi numele Tău, Preaînalte.
• 3 Când se vor întoarce vrăjmaşii mei înapoi, slăbi-vor şi vor pieri de la faţa Ta!
• 4 Că ai făcut judecata mea şi dreptatea mea; şezut-ai pe scaun, Cel ce judeci cu dreptate.
• 5 Certat-ai neamurile şi au pierit nelegiuiţii; stins-ai numele lor în veac şi în veacul veacului.
• 6 Vrăjmaşului i-au lipsit de tot săbiile şi cetăţile i le-ai sfărâmat; pierit-a pomenirea lor în sunet.
• 7 Iar Domnul rămâne în veac; gătit-a scaunul Lui de judecată
• 8 Şi El va judeca lumea; cu dreptate va judeca popoarele.
• 9 Şi a fost Domnul scăpare săracului, ajutor la vreme potrivită în necazuri.
• 10 Să nădăjduiască în Tine cei ce cunosc numele Tău, că n-ai părăsit pe cei ce Te caută pe Tine, Doamne!
• 11 Cântaţi Domnului, Celui ce locuieşte în Sion, vestiţi între neamuri faptele Lui.
• 12 Că Cel ce răzbună sângele lor şi-a adus aminte. N-a uitat strigătul săracilor.
• 13 Miluieşte-mă, Doamne! Vezi smerenia mea, de către vrăjmaşii mei, Cel ce mă înalţi din porţile morţii,
• 14 Ca să vestesc toate laudele Tale, în porţile fiicei Sionului; veseli-mă-voi de mântuirea Ta!
• 15 Căzut-au neamurile în groapa pe care au făcut-o; în cursa aceasta, pe care au ascuns-o, s-a prins piciorul lor.
• 16 Se cunoaşte Domnul când face judecată! Întru faptele mâinilor lui s-a prins păcătosul.
• 17 Să se întoarcă păcătoşii în iad; toate neamurile care uită pe Dumnezeu.
• 18 Că nu până în sfârşit va fi uitat săracul, iar răbdarea săracilor în veac nu va pieri.
• 19 Scoală-Te, Doamne, să nu se întărească omul; să fie judecate neamurile înaintea Ta!
• 20 Pune, Doamne, legiuitor peste ele, ca să cunoască neamurile că oameni sunt.
• 21 Pentru ce, Doamne, stai departe? Pentru ce treci cu vederea la vreme de necaz?
• 22 Când se mândreşte necredinciosul, se aprinde săracul; se prind în sfaturile pe care le gândesc.
• 23 Că se laudă păcătosul cu poftele sufletului lui, iar cel ce face strâmbătate, pe sine se binecuvintează.
• 24 Întărâtat-a cel păcătos pe Domnul, după mulţimea mâniei lui; nu-L va căuta; nu este Dumnezeu înaintea lui.
• 25 Spurcate sunt căile lui în toată vremea; lepădate sunt judecăţile Tale de la faţa lui, peste toţi vrăjmaşii lui va stăpâni.
• 26 Că a zis întru inima sa: Nu mă voi clinti din neam în neam, rău nu-mi va fi.
• 27 Gura lui e plină de blestem, de amărăciune şi de vicleşug; sub limba lui osteneală şi durere.
• 28 Stă la pândă în ascuns cu cei bogaţi ca să ucidă pe cel nevinovat; ochii lui spre cel sărac privesc.
• 29 Pândeşte din ascunziş, ca leul din culcuşul său; pândeşte ca să apuce pe sărac, pândeşte pe sărac ca să-l tragă la el.
• 30 În lanţul lui îl va smeri; se va pleca şi va cădea asupra lui, când va stăpâni pe cei săraci.
• 31 Că a zis în inima lui: "Uitat-a Dumnezeu! Întors-a faţa Lui, ca să nu vadă până în sfârşit!"
• 32 Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul meu, înalţă-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până în sfârşit!
• 33 Pentru ce a mâniat necredinciosul pe Dumnezeu? Că a zis în inima lui: Domnul nu va cerceta!
• 34 Vezi, pentru că Tu priveşti la necazuri şi la durere, ca să le iei în mâinile Tale; căci în Tine se încrede săracul, iar orfanului Tu i-ai fost ajutor.
• 35 Zdrobeşte braţul celui păcătos şi rău, păcatul lui va fi căutat şi nu se va afla.
• 36 Împărăţi-va Domnul în veac şi în veacul veacului! Pieriţi neamuri din pământul Lui.
• 37 Dorinţa săracilor a auzit-o Domnul; la râvna inimii lor a luat aminte urechea Ta.
• 38 Judecă pe sărac şi pe smerit, ca să nu se mai mândrească omul pe pământ.