Cartea lui Iov | Capitolul 7
Iov se tânguieşte de ticăloşia omului.
- 1 Oare omul pe pământ nu este ca într-o slujbă ostăşească şi zilele lui nu sunt ca zilele unui simbriaş?
- 2 El este asemenea robului care suspină după umbră, asemenea năimitului care-şi aşteaptă simbria.
- 3 Astfel şi eu am avut parte de luni de durere, şi mi-au fost date nopţi de suferinţă.
- 4 Dacă mă culc, zic: Când va veni ziua? Dacă mă scol, mă întreb: Când va veni seara? Şi sunt năpădit de fel de fel de arătări până la asfinţit.
- 5 Trupul meu e plin de păduchi şi de solzi de murdărie; pielea mea crapă şi se zbârceşte.
- 6 Zilele mele au fost mai grabnice ca suveica şi s-au isprăvit, fiindcă firul s-a terminat.
- 7 Adu-ţi aminte, Doamne, că viaţa mea e o suflare, că ochiul meu nu va mai vedea fericirea.
- 8 Ochiul celui ce mă vedea nu mă va mai zări; ochii Tăi mă vor căuta, dar eu nu voi mai fi.
- 9 Negura se risipeşte, piere, tot astfel cel ce coboară în iad nu mai vine înapoi.
- 10 Nu se mai înapoiază în casa sa şi locuinţa sa nu-l mai cunoaşte.
- 11 Drept aceea nu voi pune strajă gurii mele, ci voi vorbi întru deznădejdea duhului meu şi mă voi plânge întru amărăciunea inimii mele.
- 12 Sunt eu, oare, oceanul sau balaurul din ocean, ca să pui să mă păzească?
- 13 Când gândesc: Patul meu mă va odihni, culcuşul meu îmi va alina durerile,
- 14 Atunci Tu mă spăimântezi cu vise şi mă îngrozeşti cu năluciri.
- 15 Pentru aceea, sufletul meu ar vrea mai bine ştreangul, mai bine moartea decât aceste chinuri.
- 16 Mă isprăvesc, nu voi trăi în veac; lasă-mă, căci zilele mele sunt o suflare.
- 17 Ce este omul, ca să-ţi baţi capul cu el şi ca să-i dai luarea Ta aminte?
- 18 De ce îl cercetezi în fiecare dimineaţă şi de ce îl urmăreşti în orice clipă?
- 19 Când vei înceta să mă priveşti? Când îmi vei da răgaz să-mi înghit saliva?
- 20 Dacă am greşit, ce ţi-am făcut ţie, Păzitorule de oameni? De ce m-ai luat ţintă pentru săgeţile Tale şi de ce ţi-am ajuns povară?
- 21 De ce nu îngădui greşeala mea şi nu laşi să treacă fărădelegea mea? Degrabă mă voi culca în ţărână; mă vei căuta, dar nu mă vei mai găsi".