Cartea lui Iov | Capitolul 33
Elihu apără dreptatea lui Dumnezeu.
- 1 Drept aceea, Iov, te rog, ascultă cuvintele mele şi ia aminte la toate cuvintele mele.
- 2 Iată că am deschis gura mea şi limba mea grăieşte.
- 3 Inima mea va scoate la iveală cuvinte de învăţătură, buzele mele se vor rosti cu limpezime,
- 4 Duhul lui Dumnezeu este Cel ce m-a făcut şi suflarea Celui Atotputernic este dătătoarea vieţii mele.
- 5 Dacă poţi, răspunde-mi, apără-ţi pricina înaintea mea, fii tare!
- 6 Înaintea lui Dumnezeu eu sunt la fel cu tine şi eu ca şi tine am fost frământat din lut,
- 7 De aceea frica de mine să nu te tulbure, nici mâna mea să nu atârne greu asupra ta.
- 8 Tu ai spus în auzul meu şi eu am auzit rostul vorbelor tale spunând aşa:
- 9 "Eu sunt curat şi fără nici o vină, eu sunt fără prihană şi n-am nici o greşeală;
- 10 Dar iată că Dumnezeu caută pricină de ură împotriva mea şi mă socoteşte ca un vrăjmaş al Lui.
- 11 El pune picioarele mele în butuci şi pândeşte toţi paşii mei!"
- 12 Dar aici îţi voi răspunde că tu n-ai dreptate, fiindcă Dumnezeu este mai mare decât omul.
- 13 De ce grăieşti împotriva Lui, fiindcă El nu dă nimănui socoteală de toate câte face?
- 14 Vezi că Dumnezeu vorbeşte când într-un fel, când într-alt fel, dar omul nu ia aminte.
- 15 Şi anume, El vorbeşte în vis, în vedeniile nopţii, atunci când somnul se lasă peste oameni şi când ei dorm în aşternutul lor.
- 16 Atunci El dă înştiinţări oamenilor şi-i cutremură cu arătările Sale.
- 17 Ca să întoarcă pe om de la cele rele şi să-l ferească de mândrie
- 18 Ca să-i ferească sufletul de prăpastie şi viaţa lui de calea mormântului;
- 19 De aceea, prin durere, omul este mustrat în patul lui şi oasele lui sunt zguduite de un cutremur neîntrerupt.
- 20 Pofta lui este dezgustată de mâncare şi inima lui nu mai pofteşte nici cele mai bune bucate.
- 21 Carnea după el se prăpădeşte şi piere şi oasele lui, până acum nevăzute, îi ies prin piele.
- 22 Sufletul lui vine încet, încet spre prăpastie şi viaţa lui spre împărăţia morţilor.
- 23 Dacă atunci se află un înger lângă el, un mijlocitor între vii, care să-i arate omului calea datoriei,
- 24 Dumnezeu Se milostiveşte de el şi zice îngerului: "Izbăveşte-l ca să nu cadă în prăpastie; am găsit pentru sufletul lui preţul de răscumpărare!"
- 25 Atunci trupul lui înfloreşte ca în tinereţe şi el vine înapoi la zilele de la începutul vieţii sale.
- 26 El se roagă lui Dumnezeu şi Dumnezeu îi arată bunătatea Sa şi-i îngăduie să vadă faţa Sa cu mare bucurie şi astfel îi dă omului iertarea Sa.
- 27 Atunci omul priveşte peste semenii săi şi zice: "Păcătuisem şi călcasem dreptatea, dar n-am fost pedepsit după faptele mele.
- 28 Căci El a izbăvit sufletul meu ca să nu treacă prin strâmtorile morţii şi ochii mei văd încă lumina".
- 29 Iată toate acestea le face Dumnezeu de două ori, de trei ori cu omul,
- 30 Ca să-i scoată sufletul din pieire şi ca să-l lumineze cu lumina celor vii.
- 31 Ia aminte Iov, ascultă-mă pe mine, taci şi eu voi vorbi!
- 32 Dacă ai ceva de spus dă-mi răspuns, vorbeşte, căci dorinţa mea este să-ţi dau dreptate.
- 33 Iar dacă nu, ascultă la mine: ţine-ţi gura şi te voi învăţa care este înţelepciunea".