Cartea înţelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Ecclesiasticul) | Capitolul 42

Păstrarea tainei; grija de lucrurile casei; fetele fecioare să se păzească; ferirea de tovărăşia cu femei.

  • 1 Tot aşa ruşinaţi-vă de spunerea vorbelor celor din auzit şi de descoperirea cuvintelor celor ascunse.
  • 2 Şi aşa vei fi ruşinos adevărat şi vei afla har înaintea a tot omul.
  • 3 Iar de acestea să nu te ruşinezi şi nu căuta în faţă, ca să grăieşti:
  • 4 De legea Celui Preaînalt şi de aşezământul Lui şi de judecată ca să îndreptezi pe cel nelegiuit;
  • 5 De socoteli băneşti cu prietenul sau cu tovarăşul de drum; de dreapta împărţire a moştenirii între rude;
  • 6 De cumpenile şi de măsurile cele adevărate şi de câştigul celor multe şi celor puţine,
  • 7 De câştigul din vânzare sau cumpărare, de multă certarea fiilor tăi şi de sângeroasa pedepsire a robului tău.
  • 8 La femeia rea, bună este pecetea, şi unde sunt mâini multe, încuie.
  • 9 Orice vei da, cu număr şi cu măsură dă, şi ce dai şi ce iei, toate scrie-le.
  • 10 Nu te sfii să dai învăţătură celui fără de minte, celui nebun şi celui bătrân care se ceartă cu tinerii; şi vei fi cu adevărat învăţat şi lăudat înaintea tuturor celor vii.
  • 11 Fata ascunsă, priveghere este tatălui şi grija ei depărtează somnul de la el, cât este tânără, ca nu cumva să-i treacă vârsta, şi după ce se mărită, să nu fie urâtă de bărbatul său;
  • 12 Cât este fecioară, ca nu cumva să se pângărească şi în casa părintească să rămâie grea,
  • 13 Iar când va fi cu bărbatul ei ca nu cumva să se smintească,
  • 14 Şi împreună locuind cu soţul ei să nu rămână stearpă.
  • 15 Cu fata îndărătnică întăreşte paza, ca nu cumva să te faci bucurie vrăjmaşilor,
  • 16 Poveste în cetate şi defăimare poporului şi înaintea multora să te ruşinezi.
  • 17 Nu căuta la tot omul pentru frumuseţe şi în mijlocul femeilor nu şedea.
  • 18 Că din haină iese molia Şi de la femeie răutatea femeii.
  • 19 Mai bună este răutatea bărbatului decât femeia cea făcătoare de bine, şi decât aceea care face ruşine spre batjocură.
  • 20 Îmi voi aduce dar aminte de lucrurile Domnului şi cele ce am văzut voi spune cu cuvintele Domnului.
  • 21 Soarele luminând, peste toate priveşte şi de mărirea Domnului plin este lucrul Lui.
  • 22 Oare n-a dat Domnul sfinţilor ca să spună toate minunile Lui, care le-a întărit Domnul Atotştiutorul, ca să se întărească întru slava Lui toate?
  • 23 Adâncul şi inima le cearcă şi vicleşugurile lor le cunoaşte.
  • 24 Că a cunoscut Domnul toată ştiinţa şi a căutat la semnul veacului
  • 25 Vestind cele ce au trecut şi cele ce vor veni şi descoperind urmele celor ascunse.
  • 26 Nici un gând nu este neştiut de El şi nici un cuvânt nu s-a ascuns de El.
  • 27 Împodobit-a lucrările înţelepciunii Sale, Cel care este mai înainte de veac şi în veac.
  • 28 Nici s-a adăugat, nici s-a împuţinat şi sfatul nimănui nu i-a trebuit.
  • 29 Cât sunt de frumoase lucrurile Lui, şi, până la o scânteie, vrednice de a le privi!
  • 30 Toate acestea trăiesc şi petrec în veac, în toate trebuinţele toate ascultă.
  • 31 Toate sunt pereche, unul împotriva altuia şi n-a făcut nimic cu scădere.
  • 32 Una cu alta au întărit cele bune şi cine se va sătura văzând slava Lui?