Cartea înţelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Ecclesiasticul) | Capitolul 22

Cel leneş tuturor este necinstit. Despre fiii cei neînvăţaţi şi rău-crescuţi şi despre greşelile care strică prietenia.

  • 1 Pietrei celei întinate s-a asemănat leneşul şi toţi vor şuiera spre batjocura lui.
  • 2 Asemenea unui morman de gunoi este leneşul; tot cel care îl va ridica îşi va scutura mâna.
  • 3 Ruşine tatălui este fiul neînvăţat; iar când este o fiică, ea s-a născut spre paguba părintelui său.
  • 4 Fiica înţeleaptă face bogat pe bărbatul său; iar cea fără de ruşine este de întristare celui ce a născut-o.
  • 5 Fiica fără ruşine face să roşească şi pe tată şi pe bărbat şi de amândoi este dispreţuită.
  • 6 Muzică în zi de întristare sunt mustrările nepotrivite; bătăile şi certarea în toată vremea sunt înţelepciune.
  • 7 Cel care învaţă pe cel nebun este ca şi cel care lipeşte hârbul şi deşteaptă din somn greu pe cel care doarme.
  • 8 Ca şi cum ar povesti celui care dormitează, aşa este cel ce povesteşte celui nebun, şi la sfârşit va zice: Ce este?
  • 9 Pentru mort plângi, că-i lipseşte lumina, şi pentru cel nebun plângi, că-i lipseşte mintea.
  • 10 Mai cu dulceaţă să plângi pe mort, pentru că s-a odihnit; iar viaţa nebunului mai rea este decât moartea.
  • 11 Plânsul pentru mort să fie şapte zile; iar pentru cel nebun şi nelegiuit, în toate zilele vieţii lui.
  • 12 Cu cel nebun nu lungi vorba, şi nu merge înaintea prostului.
  • 13 Fereşte-te de el, ca să nu ai necaz şi să nu te întinezi, atingându-te de el.
  • 14 Fereşte-te de el şi vei afla odihnă şi nu te împovăra cu nebunia lui.
  • 15 Ce este mai greu decât plumbul şi cum se cheamă el? Nebunul.
  • 16 Mai lesne este a purta nisip, sare şi fier, decât a locui cu un om fără minte.
  • 17 Încheietura de lemn legată în zidul casei nu se va prăbuşi de cutremur; aşa inima cea întărită în cugetul sfatului, m nici un timp nu se va teme.
  • 18 Inima aşezată pe cugetul înţelegerii este ca podoaba cea făcută pe peretele neted.
  • 19 Gardul înfipt în vârful dealului nu rămâne în picioare când îl izbeşte vijelia; aşa inima fricoasă, în cugetul nebunului, nu va sta înaintea oricărei frici.
  • 20 Cel care împunge ochiul va scoate lacrimi, şi cel care împunge inima răscoleşte simţirea.
  • 21 Cel care aruncă piatră asupra păsărilor le goneşte şi cel care ocărăşte pe prieten strică prietenia.
  • 22 Asupra prietenului de vei scoate şi sabia, să nu te deznădăjduieşti, căci el n-o va întoarce asupra ta.
  • 23 Asupra prietenului de vei deschide gura, să nu te temi, că este împăcare,
  • 24 Afară de batjocură, de trufie, de descoperirea tainei şi de rana vicleană, căci pentru acestea va fugi tot prietenul.
  • 25 Să ai credinţă către aproapele tău întru sărăcia lui, ca împreună cu el să te saturi de bunătăţile lui, când va fi bogat.
  • 26 În vremea nevoii lui să rămâi la el, ca întru moştenirea lui împreună să moşteneşti.
  • 27 Înaintea focului se arată întâi abur de cuptor şi fum; aşa înaintea vărsărilor de sânge, întâi înjurăturile.
  • 28 Pe prieten a-l acoperi nu mă voi ruşina şi de la faţa lui nu mă voi ascunde deloc.
  • 29 Şi dacă rele mi s-ar întâmpla din pricina lui, oricine va auzi se va feri de el.
  • 30 O, de ar pune cineva pază gurii mele, şi peste buzele mele pecete de înţelepciune, ca să nu cad din pricina ei şi să nu mă piardă limba mea!