Cartea înţelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Ecclesiasticul) | Capitolul 14
Întrebuinţarea bunurilor vremelnice. Stăpânirea limbii şi deprinderea înţelepciunii.
- 1 Fericit bărbatul care n-a alunecat cu gura sa şi nu se răneşte cu amărăciunea păcatului.
- 2 Fericit este cel pe care nu-l învinovăţeşte sufletul lui şi care n-a căzut de la nădejdea sa.
- 3 Bărbatului zgârcit nu-i sunt bune avuţiile, şi omul pizmătăreţ ce înţelege din averea sa?
- 4 Cel care adună, lipsindu-se pe sine, altora adună şi cu bunătăţile lui alţii se vor desfăta.
- 5 Cel care este rău pentru el însuşi cui va fi bun? Şi nu se va veseli cu averile sale.
- 6 Nimic nu este mai rău decât cel care se pizmuieşte pe sine; şi aceasta este răsplătirea răutăţii lui.
- 7 Şi de face bine, din uitare face; iar mai pe urmă arată răutatea sa.
- 8 Rău este cel care pizmuieşte cu ochiul, Şi cel care îşi întoarce fata, şi cel care trece cu vederea sufletele.
- 9 Ochiul lacomului nu se satură cu partea sa şi nedreptatea celui rău usucă sufletul.
- 10 Ochiul rău pizmuieşte pentru pâine şi la masa sa va fi lipsit.
- 11 Fiule! Cât vei putea fă-ţi bine ţie şi adu Domnului prinoase vrednice.
- 12 Adu-ţi aminte că moartea nu zăboveşte şi hotărârea morţii nu ţi s-a arătat.
- 13 Mai înainte de a muri fă bine prietenului şi după cât poţi întinde şi dă lui.
- 14 Nu lăsa nici o zi bună să treacă fără folos şi partea ta din bucuria cuviincioasă să nu te treacă.
- 15 Oare nu altora vei lăsa averea ta şi bunurile tale nu vor fi împărţite la sorţi?
- 16 Dă şi ia şi sfinţeşte-ţi sufletul; că în şeol nu este a căuta desfătări.
- 17 Tot trupul ca o haină se învecheşte, că legătură din veac este cu moarte a muri.
- 18 Ca frunzele cele ce înverzesc în capac des, unele cad, altele răsar,
- 19 Aşa este rodul trupului şi al sângelui: unul moare şi altul se naşte.
- 20 Tot lucrul ce se strică se sfârşeşte, şi cel ce-l face se va duce cu el.
- 21 Fericit bărbatul care întru înţelepciune se va sfârşi şi care va vorbi cu pricepere;
- 22 Cel care socoteşte căile ei în inima sa şi cele ascunse ale ei le gândeşte;
- 23 Cel care aleargă după ea ca un iscoditor şi la căile ei priveghează;
- 24 Cel care se uită pe ferestrele ei şi la uşile ei ascultă.
- 25 Cel care sălăşluieşte aproape de casa ei va împlânta ţăruşii în pereţii ei, va întinde cortul său în preajma ei şi se va sălăşlui întru odihna bunătăţilor.
- 26 Va pune pe fiii săi sub acoperământul ei, şi sub ramurile ei va petrece.
- 27 Va scăpa sub ea de fierbinţeală şi întru mărirea ei se va odihni.