Cartea înţelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Ecclesiasticul) | Capitolul 1

Lauda înţelepciunii şi a temerii de Dumnezeu.

  • 1 Toată înţelepciunea este de la Domnul şi cu El este în veac.
  • 2 Nisipul mărilor şi picăturile ploii şi zilele veacului, cine le va număra?
  • 3 Înălţimea cerului şi lăţimea pământului, şi adâncul şi înţelepciunea, cine le va cerceta?
  • 4 Înainte de toate s-a zidit înţelepciunea şi înţelegerea minţii este din veac.
  • 5 Izvorul înţelepciunii este cuvântul lui Dumnezeu întru cele înalte, şi căile ei sunt porunci veşnice.
  • 6 Rădăcina înţelepciunii, cui s-a descoperit? Şi izvoarele ei, cine le cunoaşte?
  • 7 Unul este înţelept, înfricoşător foarte, Domnul, Cel care şade pe scaunul Său.
  • 8 El a zidit-o şi a văzut-o, şi a numărat-o, şi a revărsat-o peste toate lucrările Sale.
  • 9 Ea se află la tot trupul după măsura dărniciei Lui, şi a dat-o celor ce-L iubesc pe El.
  • 10 Frica Domnului este mărire şi laudă şi veselie şi cunună de bucurie.
  • 11 Frica Domnului va desfăta inima şi va da veselie şi bucurie şi lungime de zile.
  • 12 Celui ce se teme de Domnul bine îi va fi; întru cele mai de pe urmă şi în ziua sfârşitului său va afla har. Temerea de Domnul este dar de la Dumnezeu şi îndreaptă pe om pe căile iubirii.
  • 13 Iubirea de Dumnezeu este înţelepciunea slăvită şi cui voieşte El, aceluia o împarte după chibzuinţa Sa.
  • 14 Începutul înţelepciunii este frica de Dumnezeu şi cu cei credincioşi ea se formează o dată în sânul mamei. Între oameni ea şi-a pus temelie veşnică şi seminţiei lor se încredinţează.
  • 15 Deplinătatea înţelepciunii este a se teme de Domnul, şi ea îi adapă din roadele sale.
  • 16 Casa lor o va umple de ce poftesc ei, şi cămările lor de roadele ei.
  • 17 Cununa înţelepciunii este temerea de Domnul, care odrăsleşte pace şi sănătate nevătămată; dar şi una şi alta sunt daruri de la Dumnezeu, Care revarsă cinste peste cei care Îl iubesc pe Dânsul.
  • 18 El a văzut-o şi a măsurat-o; ştiinţă şi înţeleaptă înţelegere ca ploaia a revărsat şi a înălţat mărirea celor ce o stăpânesc pe dânsa.
  • 19 Rădăcina înţelepciunii este a se teme de Domnul, iar ramurile ei, lungime de zile.
  • 20 Frica Domnului îndepărtează păcatele, şi la cine petrece, de la acela abate mânia.
  • 21 Mânia celui nedrept nu poate să aibă îndreptăţire, că iuţimea mâniei lui cădere îi este.
  • 22 Până la o vreme va suferi cel îndelung-răbdător, după aceea îi va răsări veselie.
  • 23 Până la o vreme îşi va ascunde cuvintele sale, dar buzele celor credincioşi vor grăi cuminţenia lui.
  • 24 În vistieriile înţelepciunii sunt pildele ştiinţei; celui păcătos îi este urâtă temerea de Dumnezeu.
  • 25 Pofteşti înţelepciune? ţine poruncile şi Domnul îţi va da-o ţie.
  • 26 Că înţelepciunea şi învăţătura stau în temerea de Domnul, şi plăcute sunt Lui credinţa şi blândeţea.
  • 27 Nu fi neîncrezător în temerea de Domnul şi să nu te apropii de El cu inimă îndoită.
  • 28 Nu te făţărnici înaintea oamenilor, şi buzelor tale ia aminte.
  • 29 Nu te înălţa, ca să nu cazi şi să aduci necinste sufletului tău.
  • 30 Căci va descoperi Domnul cele ascunse ale tale şi în mijlocul adunării te va înjosi,
  • 31 Pentru că nu te-ai apropiat cu inimă curată de frica Domnului, şi inima ta este plină de vicleşug.