Cartea a doua a Regilor | Capitolul 22

Cântarea de mulţumire a lui David pentru izbăvirea de vrăjmaşi.

  • 1 Atunci a cântat David cântarea aceasta Domnului, în ziua când Domnul l-a izbăvit de toţi vrăjmaşii lui şi din mâinile lui Saul, şi a zis:
  • 2 "Domnul este întărirea mea, scăparea mea şi izbăvitorul meu.
  • 3 Dumnezeu este stânca mea cea de scăpare, Scutul meu şi puterea cea mântuitoare, Adăpostul meu cel tare şi scăparea mea! Mântuitorul meu, din necaz m-ai izbăvit!
  • 4 Pe Domnul Cel vrednic de laudă L-am chemat Şi de vrăjmaşii mei am fost izbăvit.
  • 5 Valurile morţii mă-mpresuraseră Şi eram potopit de şuvoaiele răutăţii;
  • 6 Lanţurile iadului mă încătuşaseră şi eram prins în lanţurile morţii.
  • 7 Dar în necazul meu am chemat pe Domnul, Strigăt am înălţat către Dumnezeul meu Şi El mi-a auzit glasul din locaşul Său Şi strigătul meu a ajuns la urechile Lui.
  • 8 Atunci s-a clătinat şi s-a cutremurat pământul, Şi temeliile cerurilor s-au zguduit, Pentru că Se mâniase Domnul!
  • 9 Fum ieşea din nările Lui, Din gura Lui ieşea foc mistuitor Şi cărbuni aprinşi ţâşneau.
  • 10 Plecat-a cerurile şi S-a coborât Şi sub picioarele Lui era negură deasă.
  • 11 Şezut-a pe heruvimi şi a zburat, zburat-a pe aripile vântului!
  • 12 Din negură Şi-a făcut adăpost Şi cort împrejurul Său; Cu ape întunecoase şi cu nori negri era înfăşurat.
  • 13 De strălucirea ce-I mergea înainte Se împrăştiau norii, Aruncând grindină şi cărbuni de foc.
  • 14 Atunci Domnul a tunat în ceruri Şi Cel Preaînalt a făcut să răsuna glasul Său;
  • 15 Slobozit-a săgeţile Sale şi a împrăştiat pe vrăjmaşi, Înmulţitu-Şi-a fulgerele şi i-a pus pe fugă.
  • 16 De certarea Ta, Doamne, De suflarea nărilor Tale, S-au arătat fundurile mării Şi temeliile lumii s-au descoperit.
  • 17 Tinzându-Şi El mâna de sus, m-a apucat Şi m-a scos din ape adânci;
  • 18 Izbăvitu-m-a de vrăjmaşul meu cel puternic, De cei ce mă urau şi erau mai tari ca mine:
  • 19 Aceştia mă împresuraseră în ziua necazului, Dar Domnul a fost ajutorul meu;
  • 20 El m-a scos le loc larg, izbăvitu-m-a, pentru că m-a iubit!
  • 21 Domnul mi-a dat după nevinovăţia mea, După curăţia mâinilor mele mi-s plătit.
  • 22 Căci am urmat căile Domnului, Şi înaintea Dumnezeului meu m-am pocăit.
  • 23 Toate poruncile Lui le-am avut înaintea mea Şi de la legea Lui nu m-am abătut.
  • 24 Fără prihană am fost înaintea Lui Şi de nedreptate m-am păzit.
  • 25 Deci Domnul mi-a plătit după nevinovăţia mea Şi după curăţia mâinilor mele pe care a cunoscut-o.
  • 26 Căci Tu, Doamne, cu cel bun Te arăţi bun, Cu omul drept Te porţi cu dreptate,
  • 27 Cu cel cuvios, Cuvios eşti, Iar cu cel îndărătnic, Te porţi după îndărătnicia lui.
  • 28 Tu pe poporul smerit îl izbăveşti, Iar ochii cei mândri îi smereşti.
  • 29 Tu eşti lumina mea, Doamne! Doamne, luminează întunericul meu!
  • 30 Cu Tine mă voi arunca spre oştirea înarmată, Cu Dumnezeul meu voi doborî zidul.
  • 31 Căile Domnului sunt desăvârşite, Cuvântul Domnului e lămurit prin foc. Şi scut este El tuturor celor ce nădăjduiesc în El;
  • 32 Căci cine este Dumnezeu, dacă nu Domnul? Şi cine este apărător, dacă nu Dumnezeul nostru?
  • 33 Dumnezeu este Cel ce mă încinge cu putere şi calea cea dreaptă-mi arată;
  • 34 Care dă picioarelor mele sprinteneala cerbului, Şi la locurile cele înalte mă aşează;
  • 35 Care-mi deprinde mâinile mele la război Şi braţele mele să întindă arzul de aramă.
  • 36 Doamne, Tu mă aperi cu scutul Tău izbăvitor, Cu dreapta Ta mă sprijini şi înalţi cu bunătatea Ta,
  • 37 Tu lărgeşti calea sub paşii mei Şi picioarele mele nu se poticnesc.
  • 38 Urmări-voi pe vrăjmaşii mei şi-i voi prinde. Nu mă voi întoarce până nu-i stârpesc.
  • 39 Îi voi lovi şi nu se vor putea ţine. Cădea-vor sub picioarele mele.
  • 40 Tu mă încingi cu putere pentru război Şi faci să cadă potrivnicii sub mine
  • 41 Pe vrăjmaşii mei Tu-i pui pe fugă înaintea mea şi pe cei ce mă urăsc îi spulberi.
  • 42 Striga-vor, dar nimeni nu-i va scăpa, Pe Domnul vor striga, dar nu-i va auzi;
  • 43 Ca praful ce-l ia vântul îi voi pisa şi-i voi călca în picioare ca tina uliţelor.
  • 44 Tu mă izbăveşti de răzvrătirea poporului Şi în fruntea neamurilor mă pui.
  • 45 Poporul pe care nu-l cunoşteam îmi slujeşte Şi dintr-un cuvânt mi se supune.
  • 46 Fiii celor de alt neam pălesc de frică şi tremură în zidurile cetăţii lor.
  • 47 Viu este Domnul şi binecuvântat este numele Lui! Lăudat fie Dumnezeu, Cel ce mă izbăveşte,
  • 48 Dumnezeu, Cel ce mă răzbună, Care pune popoarele sub stăpânirea mea Şi de vrăjmaşii mei mă izbăveşte.
  • 49 Doamne, Tu mă înalţi peste vrăjmaşii mei Şi de omul nedrept mă izbăveşti.
  • 50 De aceea Te voi lăuda printre popoare şi voi da slavă numelui Tău,
  • 51 Cel ce dă biruinţă strălucită regelui Său Şi face milă cu unsul Său, David, Şi cu urmaşii lui din veac în veac".