Cântarea Cântărilor | Capitolul 7
Frumuseţea Sulamitei.
- 1 Întoarce-te, Sulamita! Întoarce-te, fata să Zi-o privim! Ce priviţi la Sulamita, ca la hora din Mahanaim?
- 2 Cât de frumoase sunt, domniţă, picioarele tale în sandale! Rotundă-i coapsa ta, ca un colan, de meşter iscusit lucrat.
- 3 Sânul tău e cupă rotunjită, pururea de vin tămâios plină; trupul tău e snop de grâu, încins frumos cu crini din câmp.
- 4 Cei doi sâni ai tăi par doi pui de căprioară, par doi pui gemeni ai unei gazele.
- 5 Gâtul tău e stâlp de fildeş; ochii tăi sunt parcă iezerele din Heşbon, de la poarta Bat-Rabim. Nasul tău este ca turnul din Liban, ce priveşte spre Damasc.
- 6 Capul tău este măreţ cum e Carmelul, iar părul Ii-e de purpură; cu ale lui mândre şuviţe ţii un rege în robie.
- 7 Cât de frumoasă eşti şi atrăgătoare, prin drăgălăşia ta, iubito!
- 8 Ca finicul eşti de zveltă şi sânii tăi par struguri atârnaţi în vie.
- 9 În finic eu m-aş sui - ziceam eu - şi de-ale lui crengi m-aş apuca, sânii tăi mi-ar fi drept struguri, suflul gurii tale ca mirosul de mere.
- 10 Sărutarea ta mai dulce-ar fi ca vinul, ce-ar curge din belşug spre-al tău iubit, ale lui buze-nflăcărate potolind.
- 11 Eu sunt a lui, a celui drag. El dorul meu îl poartă.
- 12 Hai, iubitul meu, la câmp, hai la tară să petrecem!
- 13 Mâine hai la vie să vedem dacă a dat vila de vie, merii de-au înmugurit, de-s aproape de-nflorit. Şi acolo iţi voi da dezmierdările mele.
- 14 Mandragorele miresme varsă şi la noi acasă sunt multe fructe vechi şi noi pe care, iubitul meu, pentru tine le-am păstrat.