Epistola soborniceasca a Sfantului Apostol Iacov | Capitolul 1
Ispitele sunt folositoare. Avuţiile trec degrabă. Ascultarea şi împlinirea Legii. Limba trebuie ţinută în frâu.
- 1 Iacov, robul lui Dumnezeu şi al Domnului Iisus Hristos, celor douăsprezece seminţii, care sunt în împrăştiere, salutare.
- 2 Mare bucurie să socotiţi, fraţii mei, când cădeţi în felurite ispite,
- 3 Ştiind că încercarea credinţei voastre lucrează răbdarea;
- 4 Iar răbdarea să-şi aibă lucrul ei desăvârşit, ca să fiţi desăvârşiţi şi întregi, nelipsiţi fiind de nimic.
- 5 Şi de este cineva din voi lipsit de înţelepciune, să o ceară de la Dumnezeu, Cel ce dă tuturor fără deosebire şi fără înfruntare; şi i se va da.
- 6 Să ceară însă cu credinţă, fără să aibă nici o îndoială, pentru că cine se îndoieşte este asemenea valului mării, mişcat de vânt şi aruncat încoace şi încolo.
- 7 Să nu gândească omul acela că va lua ceva de la Dumnezeu.
- 8 Bărbatul îndoielnic este nestatornic în toate căile sale.
- 9 Iar fratele cel smerit să se laude întru înălţimea sa,
- 10 Şi cel bogat întru smerenia sa, pentru că va trece ca floarea ierbii.
- 11 Căci a răsărit soarele arzător şi a uscat iarba şi floarea ei a căzut şi frumuseţea feţei ei a pierit; tot aşa se va veşteji şi bogatul în alergăturile sale.
- 12 Fericit este bărbatul care rabdă ispita, căci lămurit făcându-se va lua cununa vieţii, pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce Îl iubesc pe El.
- 13 Nimeni să nu zică, atunci când este ispitit: De la Dumnezeu sunt ispitit, pentru că Dumnezeu nu este ispitit de rele şi El însuşi nu ispiteşte pe nimeni.
- 14 Ci fiecare este ispitit când este tras şi momit de însăşi pofta sa.
- 15 Apoi pofta, zămislind, naşte păcat, iar păcatul, odată săvârşit, aduce moarte.
- 16 Nu vă înşelaţi, fraţii mei prea iubiţi:
- 17 Toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit de sus este, pogorându-se de la Părintele luminilor, la Care nu este schimbare sau umbră de mutare.
- 18 După voia Sa ne-a născut prin cuvântul adevărului, ca să fim începătură făpturilor Lui.
- 19 Să ştiţi, iubiţii mei fraţi: orice om să fie grabnic la ascultare, zăbavnic la vorbire, zăbavnic la mânie.
- 20 Căci mânia omului nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu.
- 21 Pentru aceea, lepădând toată spurcăciunea şi prisosinţa răutăţii, primiţi cu blândeţe cuvântul sădit în voi, care poate să mântuiască sufletele voastre.
- 22 Dar faceţi-vă împlinitori ai cuvântului, nu numai ascultători ai lui, amăgindu-vă pe voi înşivă.
- 23 Căci dacă cineva este ascultător al cuvântului, iar nu şi împlinitor, el seamănă cu omul care priveşte în oglindă faţa firii sale;
- 24 S-a privit pe sine şi s-a dus şi îndată a uitat ce fel era.
- 25 Cine s-a uitat, însă, de aproape în legea cea desăvârşită a libertăţii şi a stăruit în ea, făcându-se nu ascultător care uită, ci împlinitor al lucrului, acela fericit va fi în lucrarea sa.
- 26 Dacă cineva socoteşte că e cucernic, dar nu îşi ţine limba în frâu, ci îşi amăgeşte inima, cucernicia acestuia este zadarnică.
- 27 Cucernicia curată şi neîntinată înaintea lui Dumnezeu şi Tatăl, aceasta este: să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor, şi să ne păzim pe noi fără de pată din partea lumii.