Vechiul Testament

Cartea a doua a macabeilor | Capitolul 2

Partea a doua a scrisorii, care a început în capitolul întâi.

• 1 Şi se află în arhive cum că Ieremia proorocul a poruncit celor care erau duşi în robie să ia foc, precum s-a arătat.
• 2 Şi că a poruncit proorocul celor care erau duşi în robie, când le-a dat sulul legii, ca să nu uite poruncile Domnului şi să nu rătăcească cu cugetele, văzând chipuri de aur şi de argint şi podoaba cea de primprejurul lor.
• 3 Şi altele ca acestea zicând, îi îndemna să nu depărteze legea de la inima lor.
• 4 Şi era tot în acele scrieri cum că proorocul, luând poruncă de la Domnul, a poruncit ca să aducă cu sine cortul şi chivotul.
• 5 Şi ieşind la muntele în care s-a suit Moise şi a văzut ţara ce i s-a dat ca moştenire, Ieremia a venit acolo şi a aflat loc în peşteră, şi cortul şi chivotul şi jertfelnicul tămâierii le-a băgat acolo şi a astupat uşa.
• 6 Şi venind unii din cei care mergeau după el, ca să însemne calea, n-au putut-o găsi.
• 7 Aflând acest lucru, Ieremia i-a înfruntat şi a zis că necunoscut va fi locul acela, până când va aduna Dumnezeu adunarea poporului şi Se va milostivi.
• 8 Şi atunci Domnul va arăta acestea, şi se va arăta slava Domnului şi norul, precum s-a arătat şi lui Moise, şi precum cu slavă s-au arătat când s-a rugat Solomon să se sfinţească templul,
• 9 Şi ca un înţelept a adus jertfă de sfinţirea şi de săvârşirea templului Domnului;
• 10 Precum, când s-a rugat Moise către Domnul, şi s-a coborât foc din cer şi a mistuit cele ale jertfei, aşa şi Solomon s-a rugat, şi coborându-se foc, a ars arderile de tot.
• 11 Moise a zis: "Fiindcă jertfa pentru păcat n-a fost mâncată, ca a fost mistuită".
• 12 Asemenea şi Solomon opt zile a prăznuit.
• 13 Şi se spuneau nu numai acestea în pomenirile lui Neemia, dar şi cum el, întemeind o bibliotecă, a adunat cele despre regi şi despre prooroci, şi ale lui David, şi cărţile cele trimise de regii perşi pentru dări,
• 14 Asemenea şi Iuda, cărţile care s-au risipit din pricina războiului ce s-a făcut nouă, toate le-a adunat, şi sunt la noi.
• 15 Dintre acestea, de vă vor trebui, să trimiteţi oameni care să vi le aducă.
• 16 Vrând dar a prăznui sărbătoarea curăţirii templului, v-am scris vouă; drept aceea bine veţi face de veţi ţine zilele acestea.
• 17 Şi Dumnezeu, Cel care a izbăvit pe tot poporul Său a dat tuturor moştenirea şi împărăţia şi preoţia şi sfinţenia.
• 18 Precum a făgăduit prin lege, să nădăjduim în Dumnezeu, că în curând ne va milui pe noi şi ne va aduna de sub cer la locul cel sfânt.
• 19 Că din mari răutăţi ne-a scos şi locaşul sfânt l-a curăţit".
• 20 Despre istoria lui Iuda Macabeul şi a fraţilor lui, curăţirea marelui templu şi înnoirea altarului,
• 21 Şi războaiele ce au făcut împotriva lui Antioh Epifan şi împotriva lui Eupator, fiul lui,
• 22 Şi arătările cele din cer ce s-au făcut celor care vitejeşte s-au nevoit pentru iudaism, încât, puţini fiind ei, toată ţara au cucerit din nou şi mulţime de barbari au izgonit,
• 23 Şi templul cel în toată lumea vestit au zidit, ţi cetatea au făcut-o slobodă, şi legile cele părăsite le-au adus la loc, Domnul cu toată bunătatea, milostiv fiindu-le;
• 24 Aceste toate de către Iason Cirineanul istorisite în cinci cărţi vom încerca într-o carte a le scrie.
• 25 Că socotind mulţimea numerelor şi greutatea care este celor care vor să pătrundă cu de-amănuntul povestirile istoriei, din pricina mulţimii materiei,
• 26 Am avut grijă ca, celor care vor vrea să citească, să le fie mângâiere sufletească; iar celor care se vor nevoi a le ţine minte, uşurare, şi tuturor celor care vor citi, folos.
• 27 Iar noi, care ne-am apucat a scurta acest lucru, nu de mică osteneală, ci de lucru plin de priveghere ne-am apucat,
• 28 Lucru nu de mai puţină îndemânare decât a celui care găteşte ospăţ şi caută folosul altora. Deşi lucrul nu este uşor, pentru mulţumirea celor mulţi vom suferi bucuroşi pătimirea aceasta.
• 29 A alege cu amănuntul adevărul fiecărui lucru, lăsăm celui care a scris; iar aici mai mult ne ostenim, ca să ne ţinem de regulile prescurtării.
• 30 Că precum meşterul casei celei noi se cade să poarte grijă de toată aşezarea, iar cel care se apucă a o înfrumuseţa şi a o zugrăvi trebuie să caute cele ce sunt spre podoabă, aşa trebuie a socoti şi despre noi.
• 31 Că a căuta şi a culege multe cu amănuntul, şi a vorbi despre toate, este de datoria celui care scrie istoria;
• 32 Iar a urmări scurtarea povestirii şi a lăsa cercetarea lucrării este în voia celui care face prescurtarea.
• 33 De aici dar vom începe istorisirea, la cele de mai sus atâta adăugând, că neînţelept lucru ar fi în precuvântare a înmulţi cuvintele şi istoria a o scurta.