Psalmi | Capitolul 143

PSALMUL 143 Al lui David.

  • 1 Binecuvântat este Domnul Dumnezeul meu, Cel ce învaţă mâinile mele la luptă şi degetele mele la război.
  • 2 Mila mea şi Scăparea mea, Sprijinitorul meu şi Izbăvitorul meu, Apărătorul meu, şi în El am nădăjduit, Cel ce supune pe poporul meu sub mine.
  • 3 Doamne, ce este omul că Te-ai făcut cunoscut lui, sau fiul omului că-l socoteşti pe el?
  • 4 Omul cu deşertăciunea se aseamănă; zilele lui ca umbra trec.
  • 5 Doamne, pleacă cerurile şi Te pogoară, atinge-Te de munţi şi fă-i să fumege.
  • 6 Cu fulger fulgeră-i şi-i risipeşte! Trimite săgeţile Tale şi tulbură-i!
  • 7 Trimite mâna Ta dintru înălţime; scoate-mă şi mă izbăveşte de ape multe, din mâna străinilor,
  • 8 A căror gură a grăit deşertăciune şi dreapta lor e dreapta nedreptăţii.
  • 9 Dumnezeule, cântare nouă Îţi voi cânta ţie; în psaltire cu zece strune Îţi voi cânta ţie,
  • 10 Celui ce dai mântuire împăraţilor, Celui ce izbăveşti pe David, robul Tău, din robia cea cumplită.
  • 11 Izbăveşte-mă şi mă scoate din mâna străinilor, a căror gură a grăit deşertăciune şi dreapta lor e dreapta nedreptăţii,
  • 12 Ai căror fii sunt ca nişte odrasle tinere, crescute în tinereţile lor; fiicele lor înfrumuseţate şi împodobite ca chipurile templului.
  • 13 Cămările lor pline, vărsându-se din una în alta. Oile lor cu mulţi miei, umplând drumurile când ies;
  • 14 Boii lor sunt graşi. Nu este gard căzut, nici spărtură, nici strigare în uliţele lor.
  • 15 Au fericit pe poporul care are aceste bunătăţi. Dar fericit este poporul acela care are pe Domnul ca Dumnezeu al său.