Psalmi | Capitolul 34

PSALMUL 34 Al lui David.

  • 1 Judecă, Doamne, pe cei ce-mi fac mie strâmbătate; luptă împotriva celor ce se luptă cu mine;
  • 2 Apucă arma şi pavăza şi scoală-Te întru ajutorul meu;
  • 3 Scoate sabia şi închide calea celor ce mă prigonesc; spune sufletului meu: "Mântuirea ta sunt Eu!"
  • 4 Să fie ruşinaţi şi înfruntaţi cei ce caută sufletul meu; să se întoarcă înapoi şi să se ruşineze cei ce gândesc rău de mine.
  • 5 Să fie ca praful în faţa vântului şi îngerul Domnului să-i necăjească. Să fie calea lor întuneric şi alunecare şi îngerul Domnului să-i prigonească.
  • 6 Că în zadar au ascuns de mine groapa laţului lor, în deşert au ocărât sufletul meu.
  • 7 Să vină asupra lor laţul pe care nu-l cunosc şi cursa pe care au ascuns-o să-i prindă pe ei; şi chiar în laţul lor să cadă.
  • 8 Iar sufletul meu să se bucure de Domnul, să se veselească de mântuirea lui.
  • 9 Toate oasele mele vor zice: Doamne, cine este asemenea ţie? Cel ce izbăveşte pe sărac din mâna celor mai tari decât el şi pe sărac şi pe sărman de cei ce-l răpesc pe el.
  • 10 S-au sculat martori nedrepţi şi de cele ce nu ştiam m-au întrebat.
  • 11 Răsplătit-au mie rele pentru bune şi au vlăguit sufletul meu.
  • 12 Iar eu, când mă supărau ei, m-am îmbrăcat cu sac şi am smerit cu post sufletul meu şi rugăciunea mea în sinul meu se va întoarce.
  • 13 Ca şi cu un vecin, ca şi cu un frate al nostru aşa de bine m-am purtat; ca şi cum aş fi jelit şi m-aş fi întristat, aşa m-am smerit.
  • 14 Dar împotriva mea s-au veselit şi s-au adunat; adunatu-s-au împotriva mea cu bătăi şi n-am ştiut; risipiţi au fost şi nu s-au căit.
  • 15 M-au ispitit, cu batjocură m-au batjocorit, au scrâşnit împotriva mea cu dinţii lor.
  • 16 Doamne, când vei vedea? Întoarce sufletul meu de la fapta lor cea rea, de la lei, viaţa mea.
  • 17 Lăuda-Te-voi, Doamne, în adunare mare, întru popor numeros Te voi lăuda.
  • 18 Să nu se bucure de. mine cei ce mă duşmănesc pe nedrept, cei ce mă urăsc în zadar şi fac semn cu ochii.
  • 19 Că mie de pace îmi grăiau şi asupra mea vicleşuguri gândeau.
  • 20 Lărgitu-şi-au împotriva mea gura lor; zis-au: "Bine, bine, văzut-au ochii noştri".
  • 21 Văzut-ai, Doamne, să nu taci; Doamne, nu Te depărta de la mine.
  • 22 Scoală-Te, Doamne şi ia aminte spre judecata mea, Dumnezeul meu şi Domnul meu, spre pricina mea.
  • 23 Judecă-mă după dreptatea Ta, Doamne Dumnezeul meu şi să nu se bucure de mine.
  • 24 Să nu zică întru inimile lor: "Bine, bine, sufletului nostru", nici să zică: "L-am înghiţit pe el".
  • 25 Să fie ruşinaţi şi înfruntaţi deodată cei ce se bucură de necazurile mele; să se îmbrace cu ruşine şi ocară cei ce se laudă împotriva mea.
  • 26 Să se bucure şi să se veselească cei ce voiesc dreptatea mea şi să spună pururea: "Slăvit să fie Domnul, Cel ce voieşte pacea robului Său!"
  • 27 Şi limba mea va grăi dreptatea Ta, în toată ziua, lauda Ta.