Pildele lui Solomon | Capitolul 1
Cum se dobândeşte şi se pierde înţelepciunea.
- 1 Pildele lui Solomon, fiul lui David,
- 2 Folositoare pentru cunoaşterea înţelepciunii şi a stăpânirii de sine,
- 3 Pentru înţelegerea cuvintelor adânci, pentru dobândirea unei îndrumări bune, pentru dreptate, pentru dreapta judecată şi nepărtinire,
- 4 Pentru a prilejui celor fără gând rău o judecată isteaţă, omului tânăr cunoştinţă şi bună cugetare.
- 5 Să ia aminte cel înţelept şi îşi va spori ştiinţa, iar cel priceput va dobândi iscusinţa de a se purta,
- 6 Pătrunzând cu mintea pildele şi înţelesurile adânci, graiurile celor înţelepţi şi tâlcuirea lor nepătrunsă.
- 7 Frica de Dumnezeu este începutul înţelepciunii; cei fără minte dispreţuiesc înţelepciunea şi stăpânirea de sine.
- 8 Ascultă, fiul meu, învăţătura tatălui tău şi nu lepăda îndrumările maicii tale.
- 9 Căci ele sunt ca o cunună pe capul tău Şi ca o salbă împrejurul gâtului tău.
- 10 Fiul meu, de voiesc păcătoşii să te ademenească, nu te învoi,
- 11 Dacă-ţi spun: "Vino cu noi, să ne punem la pândă, ca să vărsăm sânge, să întindem curse fără cuvânt celui neprihănit,
- 12 Să-i înghiţim de vii ca locuinţa morţilor, şi întregi, ca pe cei ce se coboară în mormânt.
- 13 Să punem stăpânire pe tot felul de lucruri scumpe, să ne umplem de pradă casele noastre,
- 14 Fii părtaş la obştea noastră, o singură pungă fi-va pentru toţi!"
- 15 Fiul meu, nu te întovărăşi cu ei pe cale; abate piciorul tău din cărarea lor,
- 16 Căci picioarele lor aleargă numai la rău, iar ei zoresc să verse sânge.
- 17 Zadarnic se întind curse în văzul păsărilor!
- 18 Căci ei întind curse tocmai împotriva sângelui lor, şi sufletului lor îşi întind ei laţuri.
- 19 Aceasta este soarta celor lacomi de câştig; lăcomia le aduce pierderea vieţii.
- 20 Înţelepciunea strigă pe uliţă şi în piele îşi ridică glasul său.
- 21 Ea propovăduieşte la răspântiile zgomotoase; înaintea porţilor cetăţii îşi spune cuvântul:
- 22 "Până când, proştilor, veţi iubi prostia? Până când, nebunilor, veţi iubi nebunia? Şi voi, neştiutorilor, până când veţi urî ştiinţa?
- 23 Întoarceţi-vă iarăşi la mustrarea mea şi iată eu voi turna peste voi duhul meu şi vă voi vesti cuvintele mele.
- 24 Chematu-v-am, dar voi n-aţi luat aminte! Întinsu-mi-am mâna şi n-a fost cine să ia seama!
- 25 Ci aţi lepădat toate sfaturile mele şi mustrările mele nu le-aţi primit.
- 26 De aceea şi eu voi râde de pieirea voastră şi mă voi bucura când va veni groaza peste voi,
- 27 Când va veni peste voi necazul ca furtuna şi când nenorocirea ca vijelia vă va cuprinde.
- 28 Atunci mă vor chema, dar eu nu voi răspunde; din zori mă vor căuta şi nu mă vor afla,
- 29 Pentru că ei au urât ştiinţa şi frica de Dumnezeu n-au ales-o,
- 30 Fiindcă n-au luat aminte la sfaturile mele şi cercetarea mea au dispreţuit-o.
- 31 Mânca-vor din rodul căii lor şi de sfaturile lor sătura-se-vor,
- 32 Căci îndărătnicia omoară pe cei proşti şi nepăsarea pierde pe cei fără minte;
- 33 Iar cel ce mă ascultă va trăi în pace şi linişte şi de rele nu se va teme".