Cartea lui Iov | Capitolul 31
Viata curată a lui Iov.
- 1 Făcusem legământ cu ochii mei şi asupra unei fecioare nu-i ridicam.
- 2 Şi care este partea pe care Dumnezeu o trimite din ceruri şi ce câştig hărăzeşte, din înălţime, Cel Atotputernic?
- 3 Nefericirea nu este ea oare pentru cel nedrept şi nenorocirea pentru făptuitorii fărădelegii?
- 4 Nu vede, oare, Dumnezeu căile mele şi nu numără El toţi paşii mei?
- 5 Umblat-am oare întru minciună şi picioarele mele au zorit spre înşelăciune?
- 6 Să mă cântărească în cumpăna dreptăţii şi Dumnezeu să cunoască neprihănirea mea.
- 7 Dacă paşii mei s-au abătut de la calea cea dreaptă şi inima mea a fost târâtă de ochii mei, iar de mâinile mele s-a lipit vreo murdărie,
- 8 Atunci altul să mănânce ceea ce eu semăn şi vlăstarii mei să fie scoşi din rădăcină!
- 9 Dacă inima mea a fost amăgită de vreo femeie şi am stat de pândă la uşa aproapelui meu,
- 10 Atunci nevasta mea să învârtească la râşniţă pentru altul şi alţii să aibă parte de ea.
- 11 Căci aceasta ar fi o urâciune, o nelegiuire vrednică de pedeapsa judecătorilor,
- 12 Un foc care mistuie până la iad şi care nimiceşte toată strânsura mea;
- 13 Dacă aş fi nesocotit dreptul slugii sau al slujnicei mele, în socotelile lor cu mine,
- 14 Ce mă voi face eu; când Dumnezeu se va ridica şi ce răspuns ti voi da, când va lua procesul în cercetare?
- 15 Cel ce m-a făcut pe mine în pântecele mamei mele nu l-a făcut şi pe robul meu? Nu este, oare, El singur Care ne-a alcătuit în pântece?
- 16 Datu-m-am, oare, în lături, când săracul dorea ceva şi lăsat-am să se stingă de plânsete ochii văduvelor?
- 17 Mâncam, oare, singur bucata mea de pâine şi orfanului nu-i dădeam din ea?
- 18 Dimpotrivă, din tinereţile mele, am crescut pe orfan ca un tată şi de la naştere, am călăuzit pe văduvă.
- 19 Dacă vedeam un nenorocit fără haină şi vreun sărac care n-avea cămaşă pe el,
- 20 Nu mă binecuvântau coapsele lui şi nu-l încălzea lâna mieilor mei?
- 21 Dacă am repezit mâna mea împotriva vreunui orfan, fiindcă vedeam că am sprijinitori la masa judecăţii,
- 22 Atunci să cadă umărul meu din încheietură şi braţul meu să se dezlege de osul celălalt!
- 23 Dar eu mă temeam de pedeapsa lui Dumnezeu şi înaintea măreţiei Lui nu puteam să stau.
- 24 Mi-am pus eu încrederea în aur sau am zis aurului lămurit: Tu eşti nădejdea mea?
- 25 Ori eram fericit peste măsură, că aveam atâta avere şi că mâna mea agonisise mult?
- 26 Ori când vedeam soarele în strălucirea lui şi luna înaintând cu măreţie,
- 27 A fost inima mea amăgită în taină şi am dus eu mâna la gură, ca s-o sărut?
- 28 Şi aceasta ar fi fost o mare fărădelege, fiindcă aş fi tăgăduit pe Dumnezeul cel Preaînalt.
- 29 M-am bucurat eu de nenorocirea duşmanului meu şi am tresăltat când vreo răutate dăduse peste el?
- 30 Eu n-am îngăduit limbii mele să greşească şi să ceară moartea duşmanului, blestemându-l.
- 31 Oamenii care ţineau de casa mea ziceau: "Unde s-ar găsi vreunul care să nu se fi săturat la masa lui?"
- 32 Străinul nu petrecea noaptea niciodată afară; porţile mele le deschideam călătorului.
- 33 Acoperit-am eu, ca lumea cealaltă, păcatele mele, ascunzând, în sânul meu, greşeala făptuită,
- 34 Pentru că, adică, mă temeam de zarva cetăţii şi mă înspăimânta dispreţul cetăţenilor şi atunci rămâneam fără glas şi nu mai mă arătam în poartă?
- 35 O, cine, îmi va da pe cineva care să mă asculte? Iată aici iscălitura mea! Cel Atotputernic să-mi răspundă! Iar învinuirea scrisă de potrivnicii mei,
- 36 Voi purta-o pe umărul meu, voi înnoda-o în jurul capului meu, ca o cunună.
- 37 Îi voi da socoteală de toţi paşii mei, ca un principe mă voi înfăţişa înaintea Lui.
- 38 Nu cumva ogoarele mele cer răzbunare împotriva mea şi brazdele lor sunt prididite de lacrimi?
- 39 Nu cumva m-am înfruptat din roadele lor şi n-am plătit şi am făcut pe vechii lor stăpâni să se plângă de mine?
- 40 Dacă ar fi aşa, atunci să crească pe ele pălămidă în loc de grâu şi neghină în loc de orz!" Aici cuvintele lui Iov se termină.