Cartea lui Iov | Capitolul 23
Iov mărturiseşte curăţenia cugetului său, lăsându-se la judecata Domnului.
- 1 Dar Iov iarăşi a vorbit şi a zis:
- 2 "Şi de data aceasta plângerea mea este luată tot ca răzvrătire şi totuşi mâna mea de-abia înăbuşe suspinele mele.
- 3 O, dacă aş şti unde să-L găsesc! Dacă aş putea să ajung la palatul Lui!
- 4 Atunci aş dezvălui înaintea Lui pricina mea şi aş umple gura mea cu învinuiri.
- 5 Aş şti atunci cuvintele cu care mi-ar răspunde şi aş înţelege rostul spuselor Lui.
- 6 Şi-ar dezlănţui El oare toată puterea în cearta Lui cu mine? Nu, El ar sta şi m-ar asculta.
- 7 El ar lua aminte la omul drept care vorbeşte în fala Lui şi astfel aş fi iertat pe vecie de Judecătorul meu.
- 8 Căci iată, dacă o iau spre răsărit, El nu este acolo; dacă o iau spre apus, nu-L zăresc!
- 9 L-am căutat spre miazănoapte şi n-am dat de El, m-am întors către miazăzi şi nici aici nu L-am văzut!
- 10 Dar El cunoaşte şi umbletul meu şi starea mea pe loc şi dacă ar fi să mă treacă prin cuptor de foc, voi ieşi din cuptor curat ca aurul.
- 11 M-am ţinut cu pasul meu după pasul Lui, am păzit calea Lui şi nu m-am abătut din ea.
- 12 De la porunca buzelor Sale nu m-am depărtat, la sânul meu am ţinut ascunse cuvintele gurii Sale.
- 13 Dar hotărârea Lui este luată şi cine-L va împiedica? Căci ceea ce sufletul Său a poftit, aceea va şi face.
- 14 Fiindcă El aduce la îndeplinire hotărârea Sa şi alte foarte multe lucruri la fel, care sunt în gândul Său.
- 15 Iată pentru ce sunt înspăimântat în faţa Lui. Mă gândesc şi mi-e teamă de El.
- 16 Dumnezeu a slăbit inima mea şi Cel Atotputernic m-a îngrozit.
- 17 Şi n-am tăcut din pricina întunericului şi din pricina nopţii care a învăluit faţa mea.