Cartea lui Baruh | Capitolul 4
Ierusalimul deplânge pustiirea sa. Îndemn spre răbdare. Proorocie despre mântuire.
- 1 Aceasta este cartea poruncilor lui Dumnezeu şi legea care dăinuieşte în veac; toţi cei ce o ţin vor trăi, iar cei ce au părăsit-o vor pieri.
- 2 Întoarce-te, Iacove, şi te teme de ea, umblă prin strălucire în preajma luminii ei.
- 3 Nu da altuia mărirea ta şi cele de folos ţie, celui de alt neam.
- 4 Fericiţi suntem, Israele, că cele ce Îi plac lui Dumnezeu ni s-au arătat.
- 5 Îndrăzneşte, poporul meu, pomenirea lui Israel.
- 6 Vândutu-v-aţi neamurilor nu spre pieire, ci, pentru că aţi mâniat pe Dumnezeu, v-aţi dat vrăjmaşilor.
- 7 Pentru că aţi întărâtat pe Cel care v-a făcut, jertfind demonilor, şi nu lui Dumnezeu.
- 8 Şi aţi uitat pe Cel care v-a zidit, pe Dumnezeul cel Veşnic, şi aţi întristat Ierusalimul care v-a hrănit.
- 9 Văzut-a el mânia care v-a venit de la Dumnezeu şi a zis: Auziţi, vecinele Sionului, Dumnezeu mi-a adus întristare mare,
- 10 Că am văzut robirea fiilor mei şi a fiicelor mele pe care le-a adus lor Cel Veşnic.
- 11 Că i-am hrănit cu bucurie şi i-am slobozit cu plângere şi cu jale.
- 12 Nimeni să nu se bucure de mine, care sînt văduvă şi părăsită de mulţi; am fost pustiită pentru păcatele copiilor mei, abătuţi de la legea lui Dumnezeu.
- 13 Şi judecăţile Lui nu le-au cunoscut, nici n-au umblat în căile poruncilor lui Dumnezeu, nici pe cărările învăţăturii în dreptatea Lui n-au mers.
- 14 Veniţi, vecinele Sionului, şi vă aduceţi aminte de robirea fiilor şi a fiicelor mele, pe care le-a adus-o Cel Veşnic.
- 15 Că a adus peste ei neam de departe, neam fără de ruşine şi de altă limbă.
- 16 Că nu s-au ruşinat de cel bătrân, nici nu le-a fost milă de prunc şi au luat pe cei iubiţi ai văduvei, şi pe mine m-au lăsat singură, fără de fiice.
- 17 Şi eu cu ce v-aş putea ajuta?
- 18 Că Cel care v-a adus relele vă va scoate din mâna vrăjmaşilor voştri.
- 19 Duceţi-vă, fiilor, duceţi-vă, că eu am rămas pustie.
- 20 Dezbrăcatu-m-am de veşmântul păcii şi m-am îmbrăcat cu sacul rugăciunii mele, şi voi striga către Cel Veşnic în zilele mele:
- 21 Îndrăzniţi, fiilor, strigaţi către Dumnezeu şi El vă va scoate din silnica robie şi din mâna vrăjmaşilor.
- 22 Că eu de la Cel Veşnic am nădăjduit izbăvirea voastră şi mi-a venit bucurie de la Cel Sfânt, pentru milostenia care va veni vouă degrab de la El.
- 23 Că v-am trimis cu plângere şi cu jale, şi vă va întoarce către mine Dumnezeu, cu bucurie şi veselie în veac.
- 24 Că precum au văzut acum vecinele Sionului robirea voastră, aşa vor vedea curând izbăvirea voastră de la Dumnezeul vostru, care va veni vouă cu slavă mare şi cu strălucirea Celui Veşnic.
- 25 Fiilor! Îndelung răbdaţi mânia care v-a venit de la Dumnezeu. Vrăjmaşul te-a prigonit, dar vei vedea în curând pieirea lui şi pe grumajii lui vei pune piciorul tău.
- 26 Copiii mei cei răsfăţaţi au mers pe căi aspre, au fost ridicaţi ca o turmă prădată de vrăjmaş.
- 27 Îndrăzniţi, fiilor, şi strigaţi către Dumnezeu, că Cel care v-a adus încercarea Îşi va aduce aminte de voi.
- 28 Că precum a fost cugetul vostru, ca să vă abateţi de la Dumnezeu, întoarceţi-vă şi căutaţi-L de zece ori mai puternic.
- 29 Că Acel Care v-a adus aceste nenorociri vă va aduce veşnică veselie odată cu mântuirea voastră.
- 30 Îndrăzneşte, Ierusalime, te va mângâia Cel care ţi-a dat un nume!
- 31 Vai de cei ce ţi-au făcut mult rău şi s-au bucurat de căderea ta!
- 32 Vai cetăţilor ai căror robi au fost copiii tăi! Vai celei care a primit pe fiii tăi!
- 33 Că precum ea s-a bucurat de căderea ta şi a fost fericită de ruina ta, aşa se va mâhni pentru pustiirea sa.
- 34 Şi voi lua de la ea bucuria ei de cetate cu popor mult şi semeţia ei va fi spre plângere.
- 35 Că un foc va veni peste ea de la Cel Veşnic, pentru zile îndelungate, şi va fi locuită de demoni multă vreme.
- 36 Priveşte către răsărit, Ierusalime, şi vezi bucuria care-ţi vine de la Dumnezeu.
- 37 Iată vin fiii tăi, pe care i-ai trimis, vin de la răsărit până la apus, adunaţi prin cuvântul Celui Sfânt, bucurându-se de slava lui Dumnezeu.