Cartea a doua a Regilor | Capitolul 1
David plânge pe Saul şi pe Ionatan.
- 1 După moartea lui Saul, când David se întorcea din războiul ce-l purtase împotriva Amaleciţilor şi după ce s-a oprit două zile în Ţiclag,
- 2 Iată că a treia zi a venit un om din tabăra lui Saul. Acesta avea pe el hainele rupte şi pe cap ţărână şi după ce a ajuns la David, a căzut la pământ şi i s-a închinat.
- 3 Iar David i-a zis: "De unde vii tu?"Am fugit din tabăra lui Israel", răspunse acela.
- 4 "Spune-mi, a zis David, ce s-a întâmplat?"Poporul, a zis omul, a fugit din luptă şi mulţime din popor a căzut şi a murit, şi a murit şi Saul şi fiul său Ionatan".
- 5 "Cum ştii că Saul şi fiul său Ionatan au murit?" a întrebat David pe tânărul care-i adusese vestea.
- 6 "Din întâmplare, m-am dus pe muntele Ghelboa, a zis omul ce-i grăia, şi iată Saul stătea sprijinit pe suliţa sa, iar carele şi călăreţii îl ajungeau.
- 7 Atunci el s-a întors şi, văzându-mă pe mine, m-a strigat şi eu am răspuns: "Iată-mă!"
- 8 şi el mi-a zis: "Cine eşti tu?" şi eu i-am răspuns: "Sunt un amalecit!"
- 9 Atunci el mi-a zis: "Apropie-te de mine şi mă ucide, că durerea morţii m-a cuprins şi sufletul meu este încă tot în mine!"
- 10 Şi eu m-am apropiat şi l-am ucis, căci ştiam că n-are să mai trăiască după căderea sa. Apoi am luat cununa regească de pe capul lui, brăţara ce era la mâna lui şi le-am adus aici la stăpânul meu".
- 11 Atunci a apucat David hainele sale şi le-a rupt; asemenea şi oamenii cei ce erau cu el şi-au rupt hainele lor,
- 12 Şi au plâns şi s-au tânguit şi au postit până seara după Saul şi după fiul său Ionatan, după poporul Domnului şi după casa lui Israel, care căzuseră de sabie.
- 13 Apoi David a zis către omul care-i spusese acestea: "De unde eşti tu?"Eu, a zis acela, sunt fiul unui străin amalecit".
- 14 Şi David a zis: "Cum nu te-ai temut tu să-li ridici mâna, ca să ucizi pe unsul Domnului?"
- 15 Apoi chemând David pe unul din slujitori, i-a zis: "Vino de-l ucide!" şi l-a ucis.
- 16 Iar David a zis către el: "Sângele tău să fie pe capul tău, căci buzele tale au mărturisit împotriva ta, când ai zis: Eu am ucis pe unsul Domnului".
- 17 Şi a plâns David pe Saul şi pe Ionatan, fiul lui, prin această cântare de jale,
- 18 Pe care a poruncit să o înveţe fiii lui Iuda, după cum este scrisă în cartea dreptului, unde se zice:
- 19 "Podoaba ta, Israele, a fost doborâtă pe înălţimile tale! Cum au căzut vitejii!
- 20 Nu vestiţi în Gat şi nu daţi de ştire pe uliţele Ascalonului, ca să nu se bucure fiicele Filistenilor, ca să nu prăznuiască fiicele celor netăiaţi împrejur!
- 21 Munţilor Ghelboa, să nu mai cadă pe voi nici rouă, nici ploaie; şi să nu mai fie pe voi ţarini roditoare, căci acolo a fost doborât scutul celor războinici, scutul lui Saul, ca şi cum n-ar fi fost uns cu untdelemn sfinţit.
- 22 Arcul lui Ionatan nu se întorcea fără sânge de răniţi, fără grăsimea celor puternici, nici sabia lui Saul nu se învârtea zadarnic!
- 23 Saul şi Ionatan, cei iubiţi şi uniţi în viaţa lor, nici la moarte nu s-au despărţit. Fost-au mai iuţi decât vulturii şi mai puternici decât leii!
- 24 Fiicele lui Israel, plângeţi pe Saul, cel ce v-a îmbrăcat în purpură cu podoabe şi v-a pus pe haine podoabe de aur!
- 25 Cum au căzut vitejii în toiul luptei! Ucis a fost Ionatan pe înălţimile tale, Israele!
- 26 Frate Ionatane, întristat sunt după tine, căci tu mi-ai fost foarte scump şi iubirea ta a fost pentru mine mai presus de iubirea femeiască!
- 27 Cum au căzut cei viteji! Pierit-a arma de război!"