Sfânta Evanghelie după Luca | Capitolul 18

Pildele: văduva stăruitoare, vameşul şi fariseul. Iisus cheamă pe copii la Sine. Primejdiile bogăţiei. A treia vestire a Patimilor. Vindecarea orbului din Ierihon.

  • 1 Şi le spunea o pildă cum trebuie să se roage totdeauna şi să nu-şi piardă nădejdea,
  • 2 Zicând: Într-o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea şi de om nu se ruşina.
  • 3 Şi era, în cetatea aceea, o văduvă, care venea la el, zicând: Fă-mi dreptate faţă de potrivnicul meu.
  • 4 Şi un timp n-a voit, dar după acestea a zis întru sine: Deşi de Dumnezeu nu mă tem şi de om nu mă ruşinez,
  • 5 Totuşi, fiindcă văduva aceasta îmi face supărare, îi voi face dreptate, ca să nu vină mereu să mă supere.
  • 6 Şi a zis Domnul: Auziţi ce spune judecătorul cel nedrept?
  • 7 Dar Dumnezeu, oare, nu va face dreptate aleşilor Săi care strigă către El ziua şi noaptea şi pentru care El rabdă îndelung?
  • 8 Zic vouă că le va face dreptate în curând. Dar Fiul Omului, când va veni, va găsi, oare, credinţă pe pământ?
  • 9 Către unii care se credeau că sunt drepţi şi priveau cu dispreţ pe ceilalţi, a zis pilda aceasta:
  • 10 Doi oameni s-au suit la templu, ca să se roage: unul fariseu şi celălalt vameş.
  • 11 Fariseul, stând, aşa se ruga în sine: Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi, adulteri, sau ca şi acest vameş.
  • 12 Postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte câştig.
  • 13 Iar vameşul, departe stând, nu voia nici ochii să-şi ridice către cer, ci-şi bătea pieptul, zicând: Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului.
  • 14 Zic vouă că acesta s-a coborât mai îndreptat la casa sa, decât acela. Fiindcă oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa.
  • 15 Şi aduceau la El şi pruncii, ca să Se atingă de ei. Iar ucenicii, văzând, îi certau.
  • 16 Iar Iisus i-a chemat la Sine, zicând: Lăsaţi copii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci împărăţia lui Dumnezeu este a unora ca aceştia.
  • 17 Adevărat grăiesc vouă: Cine nu va primi împărăţia lui Dumnezeu ca un prunc nu va intra în ea.
  • 18 Şi L-a întrebat un dregător, zicând: Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci?
  • 19 Iar Iisus i-a zis: Pentru ce Mă numeşti bun? Nimeni nu este bun, decât unul Dumnezeu.
  • 20 Ştii poruncile: Să nu săvârşeşti adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb, cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta.
  • 21 Iar el a zis: Toate acestea le-am păzit din tinereţile mele.
  • 22 Auzind Iisus i-a zis: Încă una îţi lipseşte: Vinde toate câte ai şi le împarte săracilor şi vei avea comoară în ceruri; şi vino de urmează Mie.
  • 23 Iar el, auzind acestea, s-a întristat, căci era foarte bogat.
  • 24 Şi văzându-l întristat, Iisus a zis: Cât de greu vor intra cei ce au averi în împărăţia lui Dumnezeu!
  • 25 Că mai lesne este a trece cămila prin urechile acului decât să intre bogatul în împărăţia lui Dumnezeu.
  • 26 Zis-au cei ce ascultau: Şi cine poate să se mântuiască?
  • 27 Iar El a zis: Cele ce sunt cu neputinţă la oameni sunt cu putinţă la Dumnezeu.
  • 28 Iar Petru a zis: Iată, noi, lăsând toate ale noastre, am urmat Ţie.
  • 29 Şi El le-a zis: Adevărat grăiesc vouă: Nu este nici unul care a lăsat casă, sau femeie, sau fraţi, sau părinţi, sau copii, pentru împărăţia lui Dumnezeu,
  • 30 Şi să nu ia cu mult mai mult în vremea aceasta, iar în veacul ce va să vină, viaţă veşnică.
  • 31 Şi luând la Sine pe cei doisprezece, a zis către ei: Iată ne suim la Ierusalim şi se vor împlini toate cele scrise prin prooroci despre Fiul Omului.
  • 32 Căci va fi dat păgânilor şi va fi batjocorit şi va fi ocărât şi scuipat.
  • 33 Şi, după ce Îl vor biciui, Îl vor ucide; iar a treia zi va învia.
  • 34 Şi ei n-au înţeles nimic din acestea, căci cuvântul acesta era ascuns pentru ei şi nu înţelegeau cele spuse.
  • 35 Şi când S-a apropiat Iisus de Ierihon, un orb şedea lângă drum, cerşind.
  • 36 Şi, auzind el mulţimea care trecea, întreba ce e aceasta.
  • 37 Şi i-au spus că trece Iisus Nazarineanul.
  • 38 Şi el a strigat, zicând: Iisuse, Fiul lui David, fie-Ţi milă de mine!
  • 39 Şi cei care mergeau înainte îl certau ca să tacă, iar el cu mult mai mult striga: Fiule al lui David, fie-Ţi milă de mine!
  • 40 Şi oprindu-Se, Iisus a poruncit să-l aducă la El; şi apropiindu-se, l-a întrebat:
  • 41 Ce voieşti să-ţi fac? Iar el a zis: Doamne, să văd!
  • 42 Şi Iisus i-a zis: Vezi! Credinţa ta te-a mântuit.
  • 43 Şi îndată a văzut şi mergea după El, slăvind pe Dumnezeu. Şi tot poporul, care văzuse, a dat laudă lui Dumnezeu.