Epistola către Efeseni a Sfântului Apostol Pavel | Capitolul 4
Biserica este trupul lui Hristos.
- 1 De aceea, vă îndemn, eu cel întemniţat pentru Domnul, să umblaţi cu vrednicie, după chemarea cu care aţi fost chemaţi,
- 2 Cu toată smerenia şi blândeţea, cu îndelungă-răbdare, îngăduindu-vă unii pe alţii în iubire,
- 3 Silindu-vă să păziţi unitatea Duhului, întru legătura păcii.
- 4 Este un trup şi un Duh, precum şi chemaţi aţi fost la o singură nădejde a chemării voastre;
- 5 Este un Domn, o credinţă, un botez,
- 6 Un Dumnezeu şi Tatăl tuturor, Care este peste toate şi prin toate şi întru toţi.
- 7 Iar fiecăruia dintre noi, i s-a dat harul după măsura darului lui Hristos.
- 8 Pentru aceea zice: "Suindu-Se la înălţime, a robit robime şi a dat daruri oamenilor".
- 9 Iar aceea că "S-a suit" - ce înseamnă decât că S-a pogorât în părţile cele mai de jos ale pământului?
- 10 Cel ce S-a pogorât, Acela este Care S-a suit mai presus de toate cerurile, ca pe toate să le umple.
- 11 Şi el a dat pe unii apostoli, pe alţii prooroci, pe alţii evanghelişti, pe alţii păstori şi învăţători,
- 12 Spre desăvârşirea sfinţilor, la lucrul slujirii, la zidirea trupului lui Hristos,
- 13 Până vom ajunge toţi la unitatea credinţei şi a cunoaşterii Fiului lui Dumnezeu, la starea bărbatului desăvârşit, la măsura vârstei deplinătăţii lui Hristos.
- 14 Ca să nu mai fim copii duşi de valuri, purtaţi încoace şi încolo de orice vânt al învăţăturii, prin înşelăciunea oamenilor, prin vicleşugul lor, spre uneltirea rătăcirii,
- 15 Ci ţinând adevărul, în iubire, să creştem întru toate pentru El, Care este capul - Hristos.
- 16 Din El, tot trupul bine alcătuit şi bine încheiat, prin toate legăturile care îi dau tărie, îşi săvârşeşte creşterea, potrivit lucrării măsurate fiecăruia din mădulare, şi se zideşte întru dragoste.
- 17 Aşadar, aceasta zic şi mărturisesc în Domnul, ca voi să nu mai umblaţi de acum cum umblă neamurile, în deşertăciunea minţii lor,
- 18 Întunecaţi fiind la cuget, înstrăinaţi fiind de viaţa lui Dumnezeu, din pricina necunoştinţei care este în ei, din pricina împietririi inimii lor;
- 19 Aceştia petrec în nesimţire şi s-au dat pe sine desfrânării, săvârşind cu nesaţ toate faptele necurăţiei.
- 20 Voi însă n-aţi învăţat aşa pe Hristos,
- 21 Dacă, într-adevăr, L-aţi ascultat şi aţi fost învăţaţi întru El, aşa cum este adevărul întru Iisus;
- 22 Să vă dezbrăcaţi de vieţuirea voastră de mai înainte, de omul cel vechi, care se strică prin poftele amăgitoare,
- 23 Şi să vă înnoiţi în duhul minţii voastre,
- 24 Şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, cel după Dumnezeu, zidit întru dreptate şi în sfinţenia adevărului.
- 25 Pentru aceea, lepădând minciuna, grăiţi adevărul fiecare cu aproapele său, căci unul altuia suntem mădulare.
- 26 Mâniaţi-vă şi nu greşiţi; soarele să nu apună peste mânia voastră.
- 27 Nici nu daţi loc diavolului.
- 28 Cel ce fură să nu mai fure, ci mai vârtos să se ostenească lucrând cu mâinile sale, lucrul cel bun, ca să aibă să dea şi celui ce are nevoie.
- 29 Din gura voastră să nu iasă nici un cuvânt rău, ci numai ce este bun, spre zidirea cea de trebuinţă, ca să dea har celor ce ascultă.
- 30 Să nu întristaţi Duhul cel Sfânt al lui Dumnezeu, întru Care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării.
- 31 Orice amărăciune şi supărare şi mânie şi izbucnire şi defăimare să piară de la voi, împreună cu orice răutate.
- 32 Ci fiţi buni între voi şi milostivi, iertând unul altuia, precum şi Dumnezeu v-a iertat vouă, în Hristos.