Epistola a doua către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel | Capitolul 3

Pavel vorbeşte corintenilor despre sine. Litera şi duhul. Valul lui Moise se ridică prin Hristos.

  • 1 Au doară începem iarăşi să spunem cine suntem? Sau nu cumva avem nevoie - cum au unii - de scrisori de laudă către voi sau de la voi?
  • 2 Scrisoarea noastră sunteţi voi, scrisă în inimile noastre, cunoscută şi citită de toţi oamenii,
  • 3 Arătându-vă că sunteţi scrisoare a lui Hristos, slujită de noi, scrisă nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu, nu pe table de piatră, ci pe tablele de carne ale inimii.
  • 4 Şi o astfel de încredere avem în Hristos faţă de Dumnezeu;
  • 5 Nu că de la noi înşine suntem destoinici să cugetăm ceva ca de la noi înşine, ci destoinicia noastră este de la Dumnezeu,
  • 6 Cel ce ne-a învrednicit să fim slujitori ai Noului Testament, nu ai literei, ci ai duhului; pentru că litera ucide, iar duhul face viu.
  • 7 Iar dacă slujirea cea spre moarte, săpată în litere, pe piatră, s-a făcut întru slavă, încât fiii lui Israel nu puteau să-şi aţintească ochii la faţa lui Moise, din pricina slavei celei trecătoare a feţei lui,
  • 8 Cum să nu fie mai mult întru slavă slujirea Duhului?
  • 9 Căci de a avut parte de slavă slujirea care aduce osânda, cu mult mai mult prisoseşte în slavă slujirea dreptăţii.
  • 10 Şi nici măcar nu este slăvit ceea ce era slăvit în această privinţă, faţă de slava cea covârşitoare.
  • 11 Căci dacă ce este trecător s-a săvârşit prin slavă, cu atât mai mult ce e netrecător va fi în slavă.
  • 12 Având deci o astfel de nădejde, noi lucrăm cu multă îndrăzneală,
  • 13 Şi nu ca Moise, care îşi punea un văl pe faţa sa, ca fiii lui Israel să nu privească sfârşitul a ceea ce era trecător.
  • 14 Dar minţile lor s-au învârtoşat, căci până în ziua de azi, la citirea Vechiului Testament, rămâne acelaşi văl, neridicându-se, căci el se desfiinţează prin Hristos;
  • 15 Ci până astăzi, când se citeşte Moise, stă un văl pe inima lor;
  • 16 Iar când se vor întoarce către Domnul, vălul se va ridica.
  • 17 Domnul este Duh, şi unde este Duhul Domnului, acolo este libertate.
  • 18 Iar noi toţi, privind ca în oglindă, cu faţa descoperită, slava Domnului, ne prefacem în acelaşi chip din slavă în slavă, ca de la Duhul Domnului.